Povesti pentru copii

Cei trei frati-poveste de Fratii Grimm

2011-08-02T19:57:00.000+02:00

Odată ,un bătrân trăia într-o casa tare frumoasă şi mare, împreuna cu cei trei fii ai săi.Crescură băieţii mari si cum pe bătrân îl cam lăsau puterile,se gândi să lase casa moştenire numai unuia dintre ei,celui mai vrednic.Dar cui ? Căci îi iubea la fel pe toţi trei şi ca să vândă casa,lăsând ca fii săi să împartă banii,n-ar fi vrut,căci casa o primise şi el de la părinţii săi.
-Dragii mei,le spuse într-o zi tatăl.Mergeţi în lume şi învăţaţi câte un meşteşug.Şi acela care va fi mai meşter în meşteşugul lui,aceluia să-i rămâna casa.
-Aşa o să facem,tată!ziseră feciorii.
Îşi puseră fiecare merinde în desăgi şi a doua zi în zori,fiecare o luă pe câte un drum,ieşind din oraş.
Primul,cel mai mare fecior,învăţă meşteşugul potcovitului,îngrijind de caii împăratului.Cel de-al doilea se făcu bărbier şi ajunse priceput în rasul multor bărbi simandicoase.Prâslea,cel mai mic învăţă arta armelor,devenind unul dintre cei mai buni luptători cu spada.
Trecu ceva timp şi iată-i întorşi acasă.Părintele lor îi primi cu bucurie,căci le duse dorul.Şi toţi trei credeau că fiecare din ei este mai îndreptăţit să primească moştenirea.
A doua zi ieşiră cu toţii în afara oraşului..Şi iată că tocmai trecea în goană un iepure.Atunci bărbierul îi spuse bucuros:
-Ia te uită! Urechilă vine tocmai la ţanc!
Şi până să se apropie iepurele,pregăti într-un lighenaş spuma de săpun.Apoi ,cu pămătuful plin de spumă într-o mână şi cu briciul în alta ,sări în spinarea lui Iepurilă şi-l rase fără nicio tăietură.Plecă bietul iepuraş scăpat din mâna bărbierului ras chilug,de spuneai că-i cine ştie ce arătare.
Hei,tată,ce spui de arta mea de a rade?
-Mare minune,măi băiete!răspunse tatăl,şi de n-or fi ceilalţi fraţi ai tăi mai vrednici în meseria lor,să ştii că a ta este casa!
Nu trecu mult timp si iată că văd ei venind în goană o caleaşcă cu un boier în ea.Fugeau caii de le scăpărau copitele.
-Iată şi norocul meu,spuse potcovarul.
Şi luând repede ciocanul în mâna dreapta si în cealaltă mâna nişte caiele şi potcoave,se repezi în fugă spre caii de la caleaşca boierului şi cât ai număra până la trei,smulse potcoavele de la picioarele lor şi tot în galop bătu şi altele noi.Apoi,tare mulţumit de trebuşoara făcută,veni şi-l întrebă pe bătrân:
-Dar de mine ce ai de spus ,tată?
-Eşti un om şi jumătate,fiule!Zău,voi ma puneti în mare încurcătură cu iscusinţa voastră!
Atunci vorbi şi prâslea.
-Dar bine,tăicuţule,pe mine nu vrei să mă vezi ce pot?
Tocmai începuse ploaia.Atunci fiul cel mic scoase sabia de la şold şi începu s-o ănvârtă printre stropii de ploaie aşa de repede,încât ea rămânea mereu uscată.Ploaia se inteţea;stropi mari cădeau cu nemiluita,dar Prâslea se mişca aşa de repede,încât rămânea mereu uscat,de parcă s-ar fi luptat cu un adversar nevăzut sub un acoperiş.
Când pipăiră lama spadei,văzură, uzi la piele,că era la fel de uscată ca atunci când o scosese mezinul din teacă.
-Ei, acum ce mai spuneţi?întrebă el.
Şi cu toţii recunoscură că pe drept,casa o merită el.
Dar pentru că fraţii se iubeau foarte mult,trăiră tustrei în casa părintească şi câştigară mulţi bani cu meşteşugurile lor.
Iar tatăl lor putea să se considere cel mai fericit din lume.Şi când îi veni rândul să părăsească această lume,o părăsi mulţumit de fiii săi ca nimeni altul.

Leul , vulpea si magarul - Fabula de Esop

2011-07-23T09:38:00.000+02:00

Leul , vulpea si magarul se intelesesera sa se faca tovarasi la vanatoare.Dupa ce au prins o mare prada , la intoarcerea din padure , leul i-a cerut magarului sa imparta vanatul in cate o portie potrivita fiecaruia din cei trei parteneri.

Magarul a impartit cu grija prada in trei parti egale si le-a cerut , cu modestie , celorlalti doi sa isi aleaga portia dorita.Manios, leul s-a repezit asupra magarului si l-a mancat intr-o clipita.Apoi, i-a spus vulpii sa imparta ea vanatul intre ei doi.

Vulpea a asezat cea mai mare parte a prazii intr-o gramada uriasa si si-a oprit pentru ea doar o imbucatura.Multumit , leul i-a zis :"Cine te-a invatat , draga mea , minunata arta a impartirii ? Hei , esti perfecta cand faci o astfel de treaba !" Vulpea i-a raspuns : "Am invatat de la magar , din soarta lui nefericita ".

Morala : Fericit este omul care invata din nenorocirile altora.

Articole asemanatoare in blogul "Povesti pentru copii" :

Magarul , vulpea si leul – Fabula de Esop

Leul la vanat - Fabula de Alexandru Donici

Vulpea si calul - Poveste de fratii Grimm

Pisica transformata intr-o fata - Fabula de Esop

2011-07-22T14:33:00.001+02:00

Se poate ca o creatura de pe pamant sa isi schimbe felul de a fi ? Ei bine, aceasta chestiune a devenit , odata , subiectul unei certe infocate intre zei.
Jupiter a zis ca se poate , dar Venus nu era de acord cu lucrul asta.Pentru a se convinge , Jupiter a transformat o pisica intr-o fata si a dat-o in casatorie unui tanar barbat.Nunta a avut loc ca de obicei, iar cei doi miri stateau multumiti la masa inchinata cununiei lor , bucurandu-se de bucate si de oaspeti.
"Vezi " , a spus Jupiter , "cat de binecrescut se poarta mireasa .Cine ar spune ca pana ieri nu a fost decat o pisica ? Iata ca felul ei de a fi s-a schimbat !"
"Asteapta un minut ", i-a raspuns Venus, si a facut sa apara un soricel in mijlocul incaperii in care avea loc nunta.Fara a mai sta pe ganduri, mireasa a sarit dupa el , incercand sa il prinda in dinti.
"Sper ca te-ai convins " , a spus Venus :

" Felul de a fi a unei creaturi iese in totdeuna la iveala".

Subiecte asemanatoare in blogul "Povesti pentru copii" :

Un clopotel pentru pisica , fabula de Esop

Pisica slaba si pisica grasa - O poveste din Panciatantra

Soarecele si pisica , fabula de Grigore Alexandrescu

Manunchiul de nuiele - Fabula de Esop

2011-07-21T09:25:00.000+02:00

Un om batran , aflat pe moarte , si-a adunat fiii in jurul sau pentru a le da cateva sfaturi inainte de a se desparti de ei.El i-a poruncit servitorul sa aduca un manunchi de nuiele si i-a spus fiului cel mare :
"Incearca sa il rupi !"

Fiul s-a chinuit din rasputeri , dar toate eforturile lui au fost in zadar.Cel de-al doilea fiu a incercat si el sa rupa manunchiul , insa nu a avut nici un succes.

"Dezleagati manunchiul " , a spus tatal , " si luati fiecare din voi cate o nuia."
Dupa ce fii au facut precum li s-a zis , batranul a continuat :
"Acum rupeti-le !" , si fiecare nuia s-a rupt usor , fara mare chin."Ati inteles ce-am vrut sa spun " a spus tatal :

"Unirea daruieste putere."

Alte fabule de Esop in blogul "Povesti pentru copii" :

Zgarcitul si invidiosul , fabula de Esop

Furnica si omida (crisalida) , fabula de Esop

Iepurele si broasca testoasa - Fabula de Esop

Bufonul si taranul - Fabula de Esop

2011-07-20T17:59:00.000+02:00

La un balci de la tara si-a facut aparitia un bufon care a facut toata lumea sa rada in hohote prin felul in care imita vocile si ragetele animalelor.El si-a incheiat spectacolul cu un guitat atat de asemanator cu cel al unui porc , incat spectatorii s-au gandit ca are ascuns un godac in spatele scenei.Un taran care statea in primele locuri s-a ridicat insa in picioare si a anuntat cu iritare :
"Credeti voi ca in acest fel guita cu adevarat un porc ? Nu este deloc asa.Asteptati pana maine si am sa va arat eu cum se face."
Oamenii au ras de el dar , a doua zi , taranul si-a facut aparitia pe scena si a inceput sa guite atat de urat incat spectatorii l-au fluierat , l-au huiduit si au aruncat cu pietre in el pentru a-l face sa termine odata.
"Voi, prostilor " , a strigat indignat taranul , "uitati-va pe cine l-ati fluierat " , si a scos din san la iveala un mic purcel pe care il piscase pana atunci de ureche pentru a-l face sa guite.

Morala : "Adeseori oamenii aplauda o imitatie si huiduie un lucru adevarat."

Postari asemanatoare in blogul "Povesti pentru copii" :

Gastele-Fabula de Alexandru Donici

Povestea celor trei purcelusi

Vizita de Caragiale -Film video

2011-07-19T21:59:00.000+02:00

Dl.Goe de Caragiale-Sceneta / Film / Video

2011-07-19T21:53:00.000+02:00

Burta si partile corpului - Fabula de Esop

2011-07-19T18:29:00.000+02:00

Intr-o buna zi , partile corpului s-au gandit ca ele fac toata treaba , iar burta nu face altceva decat sa infrupte din mancare.Asadar , ele au tinut un sfat si , dupa lungi si furtunoase discutii , au hotarat sa inceteze sa mai munceasca pana cand burta nu va pune si ea umarul la treaba.

Mainile nu au mai vrut sa apuce mancarea , iar gura a refuzat sa se mai deschisa pentru a o primi , asa ca dintii nu au mai avut nimic de facut. Dupa o zi , doua , partile corpului au descoperit insa ca nu se simt deloc bine : mainile se miscau mult mai greu , gura era uscata , in vreme ce picioarele nu mai putea sa reziste sub greutatea intregului trup.

In acest fel, partile corpului au aflat ca pana si burta , tacuta dar sarguincioasa , face o treaba necesara pentru corp si si-au dat seama ca ele trebuie sa munceasca impreuna daca vor ca trupul sa ramana mereu intreg si sanatos.

Alte fabule de Esop in blogul "Povesti pentru copii" :

Lupul in blana de oaie - Fabula de Esop

Gasca cu ouale de aur - Fabula de Esop

Un clopotel pentru pisica , fabula de Esop

Iepurele,ariciul şi liliacul

2011-07-19T14:32:00.000+02:00

Cândva,la o răscruce de drum s-au întâlnit iepurele,ariciul şi liliacul şi s-au bucurat nespus demult de revedere,pentru că erau prieteni mai vechi.
Şi ce-au pus ei la cale ,ştiţi? Să deschidă o prăvălie ,in pădure.Zis şi făcut.Au adunat marfă multă şi bună:gândăcei,musculiţe,viermişori,alune şi multe alte bunătăţi.Şi cum afacerea era grozavă,într-o săptamână au vândut tot,tot,aşa că nu mai aveau ce vinde.
S-au hotărât atunci să pună tot ştigul la bătaie,au mai împrumutat nişte bani şi de la oameni şi au plecat la târg să cumpere marfă.La înapoiere i-a prins o ploaie zdravănă şi ajungând la o apă n-au mai putut-o trece.
Pe acolo,însă ,tocmai trecea o raţă .Iepurele i-a spus:
-Cât ceri ca să ne treci apa cu tot cu marfa asta pe care o aducem de la târg?
-Doi lei!Că vă văd înstăriţi..!le-a răspuns raţa.
Doi lei ,pe vremea aceea erau bani,nu glumă!
Au încărcat totul pe spinarea raţei şi au pornit.Dar pe la mijlocul bălţii,huştiuluc!raţa a scăpat marfa în apă.Şi era cât pe-aci să se înece şi ei.
Uzi leoarcă şi amărâţi,cei trei negustori au ajuns la mal.Erau acum săraci şi datori cu bani la oameni.
        De atunci iepurele o ia la fugă când vede omul,ca să nu-i ceară banii.
        Liliacul zboară numai noaptea.
        Ariciul se face ghem de ruşine.
Iar raţa,când înoată,bagă capul în apă şi caută marfa pierdută.

Urechile iepurelui fabula de La Fontaine

2011-07-18T16:24:00.000+02:00

Rănit cu coarnele de-o fiară oarecare,
Se mâniase leul ne-nchipuit de tare,
Şi pentru a nu mai fi nicicând supus
Atâtor suferinţe stârnite de-un supus,
A hotărât să scoată din locurile sale
Pe toate acele animale
Ce coarne aveau în frunte.
Şi pentru că nimeni nu putea pe dânsul să-l înfrunte
Capre,berbeci şi tauri au plecat în altă parte,
Vezi bine,şi ciuteleşi caprele surate.
Un iepure văzându-şi pe cuvertura ierbii,
Umbra urechilor,se-nspăimântă de moarte.
El se temea ca nu cumva
Un nu ştiu ce inspector drept coarne să le ia.
-Vecine greier,zise,adio!plec de-aici,
Căci chiar de le-aş avea mai mici,
Decât le are struţul,mi-ar fi la fel de teamă.
-Cum coarne?el întreabă.Mă crezi naiv ,se cheamă.
Cum o să spun aşa ceva?
Se vede doar că sunt urechi sadea.
-Se va susţine,totuşi,spuse animalul temător-
Că-s coarne adevărate şi încă de unicorn
Şi,oricât la interogatoriu,
Oricât neadevărul voi încerca să-l spun,
Nu-ncape îndoială
Că spusa mea va trece drept o veritabilă sminteala.

Gastele-Fabula de Alexandru Donici

2011-07-13T12:13:00.000+02:00

Cu o prăjina mare,
ţaranul gâştele de vânzare

Şi-le mâna la târg.

şi drept să spun

În cârdul gâştelor, spre bună îndemnare,

Grăbind la zi de târg, bătea ades cam tare.

(Dar unde de câştig sau pagubă s-atinge,

Nu numai gâştele, şi omenirea plânge.)

Eu nu -nvinovăţesc ţăranul nicidecum;

Dar gâştele altfel aceasta judecau acum

Şi, întâlnindu-se c-un trecător pe drum,

Aşa strigau:

— Ah! Ce necaz, ce osândire!

Asupra gâştelor ce crudă prigonire!

Priveşte, un ţăran cum îsi bate joc de noi;

De astă-noapte el ne mână de-napoi.

Lui, nătărăului, nu-i trece nici prin minte

Cinstire datoria -i a lui ca sa ne-arate;

Căci noi ne tragem drept din neamul cel slăvit

Ce Capitoliul din Roma a izbăvit!

Romanii, mulţumiţi, au pus şi-o sărbătoare,

Pentru aşa a lor prea vrednică urmare.

— Şi voi tot cu aceasta vreţi

A lumii slavă să aveţi?

A mai zis acel drumeţ.

— Strămoşii noştri...

— Ştiu,

Dar eu la vorba mea să viu:

Ce faptă vrednică voi aţi făcut în lume?

— Nimica, însă noi...

— Că numai de fripturi voi

Sunteţi bune.

Lăsaţi -i pe strămoşi în pace:

Cu fapta e cinstit acel care o face.

Această fabulă a lămurit se poate,

Gâştele întărâtate.

Liliacul , pasarile si animalele - Fabula de Esop

2011-07-12T19:44:00.000+02:00

Un mare razboi era pe cale sa inceapa intre regatul pasarilor si cel al animalelor.Atunci cand bataioasele vietuitoare au pornit sa se inroleze in cele doua armate , lilacul a cazut pe ganduri, nestiind carei ostiri sa i se alature.

Pasarile au trecut prin preajma casei sale si i-au strigat din vazduh : "Haide , vino cu noi ! " .Liliacul a ezitat putin , dar le-a raspuns : "Nu pot.Eu sunt un animal ".

Ceva mai tarziu, cateva animale au trecut pe sub locul unde isi avea salasul , au privit in sus catre el si l-au indemnat : "Vino cu noi".Din nou , liliacul a sovait o vreme , si apoi le-a spus :"Nu pot veni.Eu sunt o pasare ".

Din fericire, in ultimul moment , s-a semnat un tratat de pace si razboiul nu a mai avut loc , asa ca liliacul s-a dus la pasari , vrand sa se bucure alaturi de ele de fericitul eveniment.Suparate, pasarile au vrut sa se ia la harta cu el, iar liliacul a scapat ca prin minune , dand din aripi cat a putut de tare.
Cu inima inca tresaltand de teama, s-a indreptat catre regatul animalelor , dar a trebuit sa isi ia si de aici zborul fara nici un preget , pentru a nu fi sfasiat de manioasele fiare .
"Ah " , isi spuse liliacul , "acum imi dau seama " :

"Cel care nu este nici intr-un fel , nici intr-altul , nu are cum sa aiba prieteni."

Alte fabule de Esop pe blogul "povesti pentru copii" :

Un clopotel pentru pisica , fabula de Esop

Jupiter si maimuta , fabula de Esop

Furnica si omida (crisalida) , fabula de Esop

Nastratin şi uliul

2011-07-12T12:22:00.000+02:00

Într-o zi,Nastratin s-a infruptat la un han dintr-o porţie de ficat gătit cu totul altfel de cum mâncase vreodată.
Şi cum îi plăcuse peste măsură noul fel de bucate,s-a grăbit să-i ceară hangiului reţetaşi ca să n-o uite,a scris-o iute pe un petec de hârtie.
În drum spre casă,a cumpărat nişte ficat proaspăt,nerăbdător să-şi gătească, a doua zi,gustoasa mâncare.Şi cum mergea el aşa,cu gândurile aiurea,fără să ia aminte la ce se petrece prin preajmă,un uliu,care-l urmărea mai demult,s-a lăsat în jos ca un pietroi,i-a înhăţat pachetul cu ficat din mână şi s-a depărtat în rotocoale tot mai largi.
-Degeaba,degeaba!i-a strigat Nastratin,trezit dintr-o dată din visare.Degeaba,tăicuţule uliu!Că tot n-o să mănânci din noul fel de bucate pe care l-am descoperit eu azi!Reţeta,uite-o ,e la mine!Te-ai inşelat,tăicuţule,te-ai înşelat!şi flutură spre cer petecul de hârtie pe care l-a scris în han.

Nastratin Hogea şi turbanul

2011-07-12T10:55:00.000+02:00

Odată,la târg,lui Nastratin i-a placut grozav de tare un turban.
-Cum îl dai?l-a întrebat pe negustor,luându-şi aerul unui cumpărător serios.
-Ieftin ca braga,Hogea!Doar zece parale!a fost raspunsul.
-S-a făcut!Împacheteaza-mi-l iute,că-l iau!
Când să iasă din prăvălie,a dat cu ochii de o desagă numai bună pentru el.
-Dar traista asta,cum o vinzi?
-Ei,pentru un musteriu ca domnia -ta,o las tot la zece parale!a încercat sa-i intre în voie negustorul.
-Atunci,în locul turbanului,împachetează-mi desaga!hotărî Nastratin.
Apoi,a luat pachetul şi fără să deschidă punga,a părăsit prăvălia.
-Iartă-mă,Hogea,a strigat după el stânjenit vânzătorul,pesemne că de prea multe griji sau gânduri ai uitat să-mi laşi banii.
-Ce bani?!s-a mirat Nastratin.Nu ţi-am lăsat turbanul în locul traistei?
-Asta aşa-i,numai că nici turbanul nu l-ai plătit.
-Eşti nemaipomenit,bre,omule!îşi ieşi din fire Nastratin.Ia te uită cu ce aiurit am intrat in cârd! Dar ce,ţi-am luat cumva turbanul,de îmi ceri să ţi-l plătesc?!Şi se depărtă,lăsându-l pe negustor zăpăcit cu totul.

Chelul si musca - Fabula de Esop

2011-07-11T19:48:00.001+02:00

Intr-o zi fierbinte de vara , un om chel care statea asezat pe o banca , la umbra , dupa ce se intorsese obosit de la munca.Dintr-o data , si-a facut aparitia o musca ce a inceput sa bazaie zgomotos invartindu-se deasupra cheliei lui stralucitoare , pe care ateriza din cand in cand pentru a-i aplica cate o intepatura zdravana.Omul a incercat sa scape cu o palma de enervantul sau dusman dar , in loc sa nimereasca musca , si-a dat o lovitura usturatoare peste chelie.Musca si-a reinceput atacurile asupra omului dar, de aceasta data , mai intelept , omul nu a mai incercat sa o loveasca ci si-a spus in sinea lui :

" Daca iei in seama dusmanii vrednici de dispret nu realizezi altceva decat sa iti faci rau tie insuti."

Fabule pe aceeasi tema in blogul "Povesti pentru copii" :

Mustele si albina – Fabula de Alexandru Donici

Musca , fabula de Alexandru Donici

Zâna vulpilor-poveste populară

2011-07-11T16:09:00.001+02:00

Trei ogari înspăimantători au alergat după ea şi abia când a ajuns la vizuină,vulpea a ştiut ca a scăpat întreagă.S-a lungit pe jos,simţind că îi vine să leşine...

Dupa ceva vreme ,parcă a auzit că o striga cineva de afară.Şi vulpea a ieşit.

A dat cu ochii de zâna vulpilor şi a rămas cu botul căscat.O ştia pe zâna de cand era doar o vulpiţă mică,de la bunicul ei,cel mai bătrîn vulpoi din vizuinile de sub deal.

Zâna vulpilor nu era vulpe ca toate vulpile.Avea coadă şi două picioare de vulpe,dar încolo era o fată cu părul de aur,frumoasă,îmbrăcată de sus pâna jos într-o haina lungă,făcută din pene de găină.

-Roşcato,i s-a adresat zâna ,astăzi era să ţi se întâmple o mare nenorocire,ştiu asta.Şi mai ştiu că o duci greu,că ai căzut de trei ori în capcană,că ai sub cojoc multe alice trimise de vânători.Vreau să te ajut şi vreau să ajut tot neamul vulpesc.Eu am o putere nemărginită şi pot să-ţi împlinesc orice dorinţă.

Vulpea nu putea să creadă ce I se întâmpla.

-Orice dorinţă?a întrebat ea cu inima la gură.

-Da,orice dorinţă.

-Să nu mai fie câini...

-Nu vor mai fi!

-Şi nici vânători...

-Nu vor mai fi nici vânători..

-Şi nici pureci,nici râie..

-Nu vor mai fi!

-Să nu mai fie iarnă..

-Nu va mai fi!

-Pe pământ să crească doar găini,raţe,gâşte,fazani şi potârnichi...Şi iepuri..Că de alte animale mai mari nu-i nevoie..

-Aşa va fi!

-Să nu mai fie coteţe care să îngrădească libertatea animalelor...

-Nu vor mai fi!Mai ai vreo dorinţă?

-Da...oamenii să nu-şi mai sape pământul,ci să-l lase pentru vizuini cât mai multe...

-Aşa va fi!Altceva?

-Bursucii să ne sape vizuinile că au gheare mai ascuţite şi apoi să ne lase în pace...

-Aşa va fi!

-Şi toate acestea se vor împlini? A întrebat vulpea simţind cum leşina de fericire.

-Desigur...

-Ah,cum să-ţi mulţumesc ,zână binefăcătoare a neamului vulpesc?

Şi s-a aruncat la picioarele zânei,să i le sărute.Dar nu se ştie cum s-a lovit şi s-a trezit!

Visase cel mai minunat vis al ei.S-a scuturat de câteva ori ,a privit în jur să se încredinţeze dacă zâna vulpilor nu era totuşi pe acolo.Dar nu era .Afară viscoleaaaa.De foame,burta i se lipise de spinare...Iar dinspre sat se auzeau lătrăturile câinilor.

-Doamne,ce bine ar fi fost...scheuna jalnic vulpea.Să văd o singură yi crescând pe pământ numai gâşte raţe,fazani şi iepuri...!!

Din folclorul copiilor- poezii numărători

2011-07-11T10:17:00.000+02:00

Ala ,bala... Una,două

Ala , Una,două,
Bala, Patru,nouă,
Portocala, Sare cloşca de pe ouă.
Ieşi,badiţa, A sărit şi a fugit
La portiţa, Tu eşti cel bun
Că te-aşteapta Talion, De mijit!
Talion ,fecior de domn,
Cu tichie de frânghie, Unichi
Cu pană de ciocârlie. Dunichi,
Tri,
Cu trăsura Radului, Patrichi,
Cu caii-mpăratului, Azna,
Cu biciul cumnatului, Pazna,
Prin mijlocul satului. Doina,
Clanţ, Cioc ,
Zbanţ, Boc
Dorobanţ, Treci la loc!
Cioc,
Boc,
Treci la loc!

Franghia lui Nastratin

2011-07-09T18:09:00.000+02:00

Nastratin avea un vecin tare sacaitor.Daca l-ai fi cautat din nu stiu ce pricini,el ti-ar fi cerut sa-l imprumuti tot timpul cu ceva.Si desi se jura,pe toti sfintii ca-ti va aduce numaidecat obiectul imprumutat,treceau zilele cu duiumul,pana ce ,cu chiu cu vai ,ti-ai fi redobandit bunul.
Intr-o dimineata iar a venit vecinul:
-Da-mi te rog cu imprumut franghia de rufe,Nastratin.Pana la pranz ti-o aduc,zau!Doar cateva ceasuri imi trebuie!
-Ce pacat!Nuu pot!i-a raspuns Nastratin.Nevasta-mea a intins pe ea fara sa ma intrebe ,faina la uscat!
-Ce scorneala nerusinata!se manie vecinul.Unde ai mai vazut sa se intinda faina pe franghie,la uscat?
-Ascuta-ma fratioare,pe mine.Cand nu te indeamna inima sa imprumuti franghia,asa de bine se intinde faina pe ea,cum nici nu visezi!!ii scurta vorba Nastratin.

Nastratin Hogea si visul implinit

2011-07-09T15:31:00.000+02:00

Candva,Nastratin avea un bou voinic si frumos.Mandrete ,nu alta!
Cu niste coarne rotate ,mari,cum nu se mai pomenise in satul acela.
Se falea Nastratin cu el,nici vorba,dar cel mai mult ravnea sa se cocoate,
macar o data,intre coarnele lui,sa stea pe fruntea cu ciuful cret si moale
ca pe cel mai imbietor si de pret tron la care visase vreodata.
Intr-o zi pe cand se afla in grajd,boul a venit si s-a lungit cat era de mare langa el.
-Acum e de mine,si-a spus Hogea si hop!,a sarit iute intre maretele coarne,
fericit ca-si indeplineste dorinta.
Dar pesemne ca boul a avut alte socoteli sau alte ganduri asa ca dintr-o smucitura a capului l-a azvarlit pe Nastratin cat colo,tocmai in mijlocul curtii,unde a ramas nemiscat.

De cum auzi busitura,sotia lui Nastratin a venit fuga ,cu inima in dinti si a inceput sa-l boceasca ca pe mort.
-Nu plange ,nevasta,deschise in sfarsit gura Nastratin.Nu se potriveste deloc cu ce simt eu acum.Am fost pe lumea cealalta si m-am intors.Astfel mi s-a implinit visul cel mai scump:Sa dau o raita pe-acolo,sa vad cum e si sa ma intorc aici ca sa mai traiesc un pic

Soarele

2011-07-09T15:06:00.000+02:00

A fost demult un tanar foarte frumos si cuminte. Acesta a facut o treaba lui Dumnezeu.
-Oare ce sa-i dau pentru lucrul care mi l-a facut?a spus Dumnezeu lui
Sfantul Petru.Am sa-l fac soare.

.
Si l-a pus sa lumineze peste toata lumea.

Creier de magar - Fabula de Esop

2011-07-09T05:42:00.000+02:00

Intr-o zi , leul si vulpea au pornit impreuna la vanatoare.Nu au avut noroc insa sa le iasa nici o prada in cale , asa ca vulpii i-a venit o alta idee despre cum ar putea sa isi pranzul in acea zi.Ea l-a sfatuit pe leu sa ii trimita magarului un mesaj in care sa ii spuna ca isi doreste sa faca o alianta dintre familia lui regala si cea a urecheatului.

Magarul , incantat de sansa de a putea avea o astfel relatie cu regele animalelor , nu a stat mult pe ganduri si a sosit degraba sa il intalneasca pe leu.La vederea magarului, leul a sarit imediat asupra lui si l-a sfartecat , dupa care i-a spus vulpii : " Avem cu ce ne ospata astazi.Ai grija de magar cat trag un pui de somn si nu care cumva sa iei vreo inghititura din el ca va fi vai de tine ".

Leul a plecat in culcusul sau , iar vulpea s-a pornit sa astepte.Au trecut doua , apoi trei ceasuri , iar leul nu isi mai facea aparitia.Pofticioasa si hamesita de foame , vulpea nu a mai rezistat si s-a infruptat din creierul magarului.

Imediat ce a revenit , leul a observat lipsa creierului si a strigat cu un glas tunator : :
"Ce ai facut cu creierul magarului ?"
"Creier , maiestate ? Nu a avut nici o farama , caci altfel nu cadea atat de usor in capcana dumitale !"

Morala : Istetimea gaseste intotdeuna un raspuns.

Alte fabule despre magar din blogul "Povesti pentru copii" :

Magarul , cocosul si leul

Magarul si calul

Magarul , vulpea si leul

Vantul si soarele - O fabula de Esop

2011-07-08T05:33:00.001+02:00

Vantul si soarele se luasera la sfada , fiecare dintre ei laudandu-se ca este mai puternic decat celalalt.Deodata , au vazut un calator venind pe drum , iar soarele a spus : " Cred ca stiu cum putem sa punem capat certei noastre.Care dintre noi reuseste sa ia mantia de pe umerii acestui om va fi declarat cel mai puternic.Incepe tu !"

Soarele s-a ascuns in spatele unui nor , iar vantul a inceput sa sufle cat de tare putea pentru a smulge mantia bietului calator.Insa , cu cat mai tare isi trmitea rafalele, cu atat mai strans omul isi tinea mantia in jurul corpului asa ca , in cele din urma, amarat , vantul s-a dat batut.

Atunci cand i-a venit randul , Soarele si-a trimis peste pamant razele cele mai fierbinti . Transpirat peste poate , omul si-a spus ca este prea cald pentru a merge cu atatea haine pe el , asa ca si-a dat jos mantia.

Catarul ce-si lauda nobletea-fabula de Grigore Alexandrescu

2011-07-07T13:15:00.000+02:00

Catarul ,unui parinte
Cu proastele lui cuvinte,
Nobletea îsi lauda,
Zicand fara încetare
Ca e de o virtute mare
Exemple mama-sa ii tot dadea,

Ca ea a fost si la razboaie,
Si la cutare bataie
Si singura a biruit,
Si ca la a ei privire,
Oricare om cu simtire
De tot ramanea uimit;

De aceea se cuvine
Oamenii sa i se-nchine,
Domnul catar socotea;
Si uitand de a sa stare rea,
Parinteasca inaintare
La lumin-o tot scotea.

Dar cum i s-a sfarsit nobletea?
Cînd i-a venit batrînetea.
La rasnita el a fost supus,
Unde, prost, în scapatare,
De tatal sau, magar mai mare,
El amintire si-a adus.

Găina cu ouălele de aur -fabula de La Fontaine

2011-06-30T19:18:00.000+02:00

Cel lacom pierde totul ,

Când totul vrea deodată!!

Aveţi dovada-ndată,

O fabulă ne spune

Despre o găină care,

Mai mult decât o minu

Făcea în fiecare zi .

Câte un ou de aur

Crezând că-n corpul ei

Se ascunde un tezaur,

Stăpânul a taiat-o,

Dar se convinse-ndată

Că semăna întocmai

Cu oricare surată

Şi că pierduse astfel o sursă minunată.

O lecţie: pe lacomi deloc nu îi învaţă

Se văd destui în viaţă

Ce-ajung chiar peste noapte cu totul scăpătaţi

Căci ei se zbat s-ajungă prea repede bogaţi.

Leul deghizat- fabula de George Topârceanu

2011-06-30T14:38:00.000+02:00

Leul s-a-mbrăcat odată
Într-o piele de măgar,
Să colinde ţara toată
Din hotar până-n hotar,
Ca să vadă cum se poartă lupii (marii dregători)
Cu noroadele-i blajine de supuşi rumegători.

Deci, trecând el într-o seară la o margine de crâng
Ca un biet măgar nătâng,
Nişte lupi, cum îl văzură, se reped la el pe loc
Şi-ntr-o clipă îl înşfacă, grămădindu-l la mijloc.

- Staţi, mişeilor! Ajunge, - că vă rup în dinţi acuşi!
(Striga leul, apărându-şi pielea cea adevărată.)
Astfel vă purtaţi voi oare cu iubiţii mei supuşi?...

Lupii, cunoscându-i glasul, îndărăt s-au tras pe dată,
Şi de frică se făcură mici, ca nişte căţeluşi.
- O, măria-ta! Iertare!
Zise cel mai diplomat, -
Semănai aşa de tare
C-un măgar adevarat!...

Dreptatea leului -fabula de La Fontaine

2011-06-30T14:25:00.000+02:00

Odată,capra,junca şi oaia,cora lor,
S-au învoit cu leul,vecinul lor senior,
La pagubă şi la câştig să fie
De-a pururea cu toţii în fraţie.
Un cerb în cursa caprei curând se prinde,iată,
Şi ea le dă de ştire părtaşilor îndată.
Cu toţi de faţă,leul pe gheare socoti
-La pradă suntem patru,ţinu a le vorbi
Şi în bucăţi egale tot cerbu-l împărţi.
Pe cea dintâi oprind-o,de vreme ce e rege,
-Îmi aparţine,zise,se-nţelege.
Ştiţi doar că eu sunt cap încoronat
Şi n-aveţi,cred,nimic de reproşat.
A doua parte,iarăşi,de drept mi se cuvine,
E dreptul celui tare,precum o ştiţi prea bine.
Fiind şi cel mai aprig,şi-a treia îmi revine.
De-a patra dacă una din voi se atinge acum,
O şi sugrum...

Vulpea cu coada tăiată -fabula de La Fontaine

2011-06-29T14:29:00.000+02:00

O vulpe mai în vârstă,cu viclenii deprinsă,
Adulmecând,cu limba scoasă,
Şi puii de găină şi iepurii de casă,
Odată,într-o cursă se pomeni că-i prinsă.
Norocul intervine şi-o scapă din strâmtoare,
Dar i-a rămas acolo,drept gaj,stufoasa coadă.
Ştiindu-se salvată,văzurăţi în ce stare,
A socotit că-ntruna ruşinea o s-o roadă,
De-o să rămână astfel ea singură de-acum.
Şi cum era abilă,pândi o zi în care,
Vulpeasca obşte-ntreagă ţinea o adunare.
Porni atunci să spună:-Eu nu-nţeleg nicicum
La ce serveşte coada;povară de prisos
Cu care măturam pe jos
Prin locuri mocirloase,târâtă pe poteci.
Mai bine s-o tăiem,şi,deci,
De mi s-o da crezare,
Să rezolvăm problema,ca atare.
O voce-n public se-auzi:-Părerea-i bună-n acest caz.
Dar veţi găsi răspunsul doar ascultând de-un sfat-
Să vă rotiţi niţel acum...Se declanşă atunci un haz
Atâta de zeflemitor,că bearca nu l-a suportat..
.
A perora ca vulpile să-şi taie coada,-e fără rost,
Căci moda cozilor la vulpi rămâne modă cum a fost.

Greierele şi furnica- fabula de La Fontaine

2011-06-29T13:47:00.000+02:00

Greierul cântase-odată

Vara toată

Şi când crivaţu-a venit,

Cu nimic el s-a trezit :

Fără muscă,fără râmă,

Din nici unele-fărâmă.

La furnică merse iute

Şi-o rugă să-împrumute

Un grăunte pân' la vară

Să subziste,să nu moară.

-Ţi-l restitui,nu te teme,

Cu dobândă si la vreme-

El îi zise.-Pe cuvânt,

Că mă ţin de legământ.

Dar furnica-e ştiută

Lipsa-i mica,nu-mprumută.

-Astă-vară,cam ce treabă

Ai avut?-ea îl întreabă.

-De nu ţi-e cu bănat,

Zi si noapte am cântat...

-Ai cântat?Îmi pare bine.

Acum joacă,de-ţi convine!...

VULPEA SI CALUL-poveste de Fratii Grimm

2011-06-28T21:18:00.000+02:00

Demult,un taran avea un cal batran si credincios .Era atat de batran calul incat nu mai suporta sa duca nicio povara.Intr-o zi,stapanul ii spune:Nu-ti mai dau de mancare pentru ca nu te mai pot folosi.Totusi nu-ti vreau raul.Dar daca vei fi indraznet asa incat imi vei aduce un leu,vei putea ramane la mine.Acum ,pleaca din grajdul meu!Gonit de taran,calul era foarte trist si a pornit spre o padure sa-si caute adapost impotriva vremii.
O vulpe l-a vazut cand a intrat in padure si l-a intrebat ce cauta pe acolo singur.
-Of,sunt tare amarat.Stapanul meu a uitat cat de credincios i-am fost!Si pentru ca nu mai pot cara nu mai vrea sa-mi dea de mancare si m-a gonit din casa lui.
-Asa,fara nici o speranta? a mai intrebat vulpea.
-Speranta..Ceva ar mai fi .Sa indraznesc sa-i aduc acasa un leu..Dar el stie ca nu o pot face.
Vulpea a spus atunci:
-Uite ce e:as vrea sa te ajut.Asa ca intinde-te aici si nu te misca,asa, ca si cand ai fi mort.
Calul a ascultat sfatul vulpii,iar vulpea a mers la barlogul leului,nu departe,si i-a spus:
-Afara zace un cal mort.Vei avea un pranz bun.Du-te acolo!
Leul a mers cu vulpea si cum au ajuns aceasta i-a spus:
-Stii,m-am gandit ca aici nu este locul potrivit sa mananci calul.Eu voi lega coada calului de tine,iar tu il vei putea tarai ca sa-l sfasii in liniste si tihna.
Leului i-a placut sfatul vulpii ,a stat drept pana cand vulpea i-a legat coada de cea a calului.
Vulpea sireata nevoie mare,o data cu coada calului a legat si picioarele leului si le-a strans asa de tare,incat acesta nu se mai puteau desface in nici un fel.Dupa ce a terminat lucrul a batut calul pe coama si i-a spus:
Trage ,calule,trage bine!
Atunci calul s-a saltat deodata si l-a tras pe leu dupa el.Leul a inceput sa urle inspaimantator.Toate pasarile din padure zburataceau speriate.Dar calului nu-i pasa,alerga si taraia leul spre gospodaria stapanului sau.
Cand stapanul sau a vazut-o si pe asta si-a schimbat purtarea si i-a spus calului:
-Poti ramane cu mine pana la sfarsitul zilelor tale.Iti va fi bine de acum inainte,prietene credincios!
Si asa a si fost.

VULPOIUL SI PISICA -poveste de Fratii Grimm

2011-06-28T20:38:00.000+02:00

Odata ,tare demult, o pisica s-a intalnit cu un vulpoi in padure si si-a spus in sinea ei:''Ce inteligent,stimat si destept e!''Asa ca a intrat in vorba cu el:
-Buna amiaza domnule vulpoi,cum o mai duceti?Cu ce va ocupati in vremurile acestea de criza?
Vulpoiul arogant s-a uitat la pisica,a masurat-o din cap pana in picioare si s-a intrebat in sinea lui daca ar trebui sa se oboseasca sa-i raspunda sau nu.
In cele din urma ,i-a spus cu repros:
-Slujnica proasta si vanatoare de soareci ce esti,tu cum crezi?Indraznesti sa ma intrebi pe mine cum o mai duc?Ce stii tu sa faci asemeni mie?a intrebat vulpoiul.

-Inteleg toate mestesugurile,dar stiu doar unul singur,a raspuns pisica.

Si care ar fi acela? a intrebat vulpoiul.Eu sunt cel mai tare.Stiu mii de mestesuguri.Am un sac plin!Trebuie sa stii cum sa fii siret.Mi-e mila de tine,asa ca te-as lua cu mine si te voi invata ce sa faci cand apar oamenii care au caini de vanatoare.

Tocmai atunci a aparut un vanator cu patru caini.
Pisica s-a urcat repede in varful unui copac si s-a scuns printre ramuri.
De acolo i-a strigat vulpoiului:
-Deschide sacul domnule vulpoi,deschide sacul cu mestesuguri!

Dar cainii il vazusera si il atacasera.

-Uh,domnule vulpoi,a strigat pisica,Ce necaz aveti!Si stiati atatea mestesuguri..!Daca ati fi stiut sa va urcati in copac,la fel ca mine,slujnica proasta ce sunt,nu ati fi murit!!

BOURELUL SI URSUL-poveste de Fratii Grimm

2011-06-28T18:45:00.000+02:00

Ursul si lupul se plimbau prin padure intr-o zi de vara.Ursul,auzind un cantec de pasare,l-a intreabat pe tovarasul sau:
-Ce pasare sa fie asta,care are un glas atat de frumos?
-E regele pasarilor,raspunse lupul.Se cuvine sa-i dam binete.
Era bourelul.
-Daca-i asa,relua ursul,mi-ar placea sa-i vad palatul.Vrei sa mi-l arati?
-Nu-i atat de usor cum crezi,raspunse lupul. Mai intai sa asteptam reintoarcerea reginei.
Cam in acelasi timp,aceasta se ivi,urmata foarte indeaproape de rege.Amandoi duceau in cioc viermisori pentru puii lor.Ursul se gandea sa-i urmareasca, dar lupul l-a retinut,spunand:
-Asteapta ,pana vor pleca din nou ..
Si tinand minte locul unde era cuibul au plecat in treaba lor.
Dar ursul era nerabdator sa cunoasca palatul regelui.Si de aceea au facut cale intoarsa,tocmai cand regele si regina plecasera.Ursul si-a aruncat privirea peste cuib si a zarit la un loc cinci,sase puisori.
-Acesta sa fie oare palatul regelui?? striga el. Josnica locuinta,n-am ce zice.Prin urmare nici voi nu puteti fi odrasle regesti,ci niste biete vietuitoare de rand.
Cuvintele aruncate de urs au provocat mare mahnire puisorilor.
-Nuu ,nuu ,au strigat puii,parintii nostrii sunt de neam.Ursule,vei fi pedepsit pentru cuvintele tale nechibzuite!!
Si ursul,dar si lupul s-au speriat tare in fata acestor amenintari si au plecat in goana mare spre vizuinile lor.
In acest timp,boureii cei tineri tipau intr-una si de cum si-au vazut parintii care duceau hrana in cioc au si spus:
-Nu ne mai atingem de nicio musculita si nu ne mai miscam din cuib ,chiar daca ar insemna sa murim de foame,daca nu vom fi razbunati pentru jignirea pe care ne-a adus-o ursul.
-Fiti pe pace,le raspunse bourelul cel batran,lucrurile se vor descurca repede de tot.
Porni in zbor impreuna cu regina spre vizuina ursului si-i spuse astfel:
-Flecar batran,pentru ce mi-ai mahnit copilasii?Te vei cai,pentru ca voi duce cu tine o lupta pe viata si pe moarte.
Ingrozit,ursul si-a chemat in ajutor tot neamul dobitoacelor cu patru picioare.Boul,magarul,cerbul,caprioara,vaca ,si asa mai departe.
La randul lui,bourelul a chemat toate zburatoarele pamantului nu numai pasarile mari si mici,dar si gazele inaripate:muste,carabusi,albine si viespii.
In ziua luptei ,bourelul a trimis iscoade ca sa afle cine era capetenia ostirii dobitoacelor.Viespea,fiind cea mai sprintena dintre toate,a pornit in goana spre mijlocul padurii unde se afla tabara dusmana.S-a ascuns sub o frunza si asculta:
-Cumatra vulpe,tu esti cea mai sireata dintre dobitoace.Fii capetenia noastra si condu-ne in lupta a rugat-o ursul pe vulpea cea sireata.
-Cu multa bucurie, a raspuns vulpea.Dar care va fi semnalul de lupta?
Nimeni nu stia,insa.
-Eu am coada lunga si stufoasa ca un stindard inflacarat.Cat timp o voi tine in sus,lucrurilr vor merge bine si inseamna sa mergem inainte,a adaugat vulpea.Cand insa o voi lasa in jos..fiecare sa-si caute scaparea,mai spuse sireata.
Viespea ,care auzise totul,s-a intors la bourel si i-a povestit totul.
Dimineata devreme,dobitoacele au pornit gramada spre campul de lupta de simteai ca se cutremura pamantul.Bourelul a venit si el pe sus ,urmat de intreaga-i ostire ce nu-si mai gasea astamparul si facea parca sa vibreze cerul.Batalia a inceput.Bourelul a trimis viespea sa se ascunda sub coada vulpii si s-o intepe fara sa mai stea pe ganduri.La cea dintai impunsatura vulpea a tresarit,si-a risicat un picior in sus si indaratnica ,si-a lasat coada intr-o parte.La cea de-a doua ,a lasat-o in jos,dar la cea de-a treia n-a mai putut sa se stapaneasca,si-a bagat coada intre picioare si a inceput sa urle..Vazand acestea,animaleleau crezut batalia pierduta si au luat-o la fuga sa se salveze.
Astfel,zburatoarele au castigat batalia.
Regele si regina s-au indreptat catre cuib ,strigand:
-Copii,bucurati-va,beti si mancati,am castigat lupta.
-Nu,au raspuns tinerii bourei.Nu ne vom atinge de nimic pana cand ursul va veni la cuib si-si va cere iertare,recunoscand ca ne tragem din neam de regi.
Bourelul cel batran zbura,atunci spre vizuina ursului si-i spuse:
-Batrane palavragiu,vino iute la cuibul puisorilor mei si recunoaste ca ai gresit cand ai spus ce ai spus!Altfel va fi vai si amar de tine!!
Ursul,ingrozit,a pornit spre cuib mai mult tarandu-se ,dar si-a cerut iertare.
De abia atunci mititeii bourei s-au simtit satisfacuti.Au mancat si au baut si s-au veselit pana la miezul noptii.

Bourelul=pitulice(pasarica mica care ciripeste armonios)

Gastele - Fabula de Alexandru Donici

2010-06-03T18:02:00.000+02:00

Cu o prajina mare ,
Taranul gaste de vanzare
Mana la targ .
Si drept zic :
In cardul gastelor , spre buna indemnare ,
Grabind la zi de targ , batea ades cam tare .
(Dar unde de castig sau paguba s-atinge ,
Nu numai gastele , si omenirea plange.)
Eu nu vinovatesc taranul nicidecum ;
Iar gastele altfel aceasta judece
Si , intalnindu-se c-un trecator pe drum ,
Asa striga :
-A! Ce necaz , ce osandire !
Asupra gastelor ce cruda prigonire !
Priveste , un taran cum bate joc cu noi ;
De asta-noapte el ne mana denapoi.
Lui, nataraului , nu-i trece nici prin minte
Ca are datoria de a ne arata cinste ;
Caci noi ne tragem drept din neamul cel slavit
Ce Capitolia din Rom' au izbavit !
Romanii, multamiti , au pus si sarbatoare ,
Pentru asa a lor prea vrednica urmare.
-Si voi tot cu aceasta vreti
A lumii slava sa aveti ?
Au zis acel drumet .
-Stramosii nostri ...
-Stiu ,
Dar eu la vorba mea sa viu :
Ce fapta vrednica voi ati facut in lume ?
-Nimica , insa noi ...
-Ca numai de fripture voi
Sunteti si bune.
Lasati dar pe stramosi in pace ,
Cu fapta e cinstit acel care o face .

Aceasta fabula a lamuri se poate ,
Dar gastele sa nu se-ntarte.

Magarul , vulpea si leul – Fabula de Esop

2010-05-31T19:06:00.000+02:00

Magarul si vulpea , deveniti tovarasi pentru a se apara unul pe celalalt fata de dusmani , au pornit intr-o zi la vanatoare prin padure.Nu au avut mult de mers si au intalnit un leu.Vulpea , vazand pericolul care o pastea , s-a apropiat de leu si i-a promis ca , daca acesta nu se va atinge de blana ei , il va ajuta sa puna laba pe magar.Sireata vulpe i-a spus apoi magarului sa fie linistit pentru ca nu va pati nimic , dar l-a adus pe marginea unei gropi adanci si l-a facut sa cada in ea , ca intr-o capcana.Leul , vazand ca magarul nu are scapare , a infulecat-o pe vulpe si , dupa aceea , s-a ospatat pe indelete cu magarul.

Morala : Niciodata sa nu ai incredere in dusmani.

Magarul , cocosul si leul – Fabula de Esop

2010-05-30T15:22:00.000+02:00

Un magar si un cocos isi tineau de urat unul altuia in curtea ingradita cu paie a unui taran cand , dintr-o data , s-a ivit prin preajma un leu cu matele chioraindu-i de foame.Chiar atunci cand leul se incordase , gata sa se napusteasca asupra magarului , cocosul (a carui voce , se spune , este insuportabila pentru lei) a inceput sa strige din rasputeri “cucurigu !” , iar stapanul animalelor a fugit de indata cat il tineau picioarele.Magarul , vazand ce infricosare a produs glasul cocosului , si-a luat inima in dinti si , cuprins de vitejie , a zbughit-o dupa leu , cu dorinta de a-l ataca. Nu a trebuit sa alerge prea mult , caci leul s-a intors catre el si l-a sfasiat in bucati.

Falsa incredere in sine duce adesea la pericole.

Magarul si batranul pastor

2010-05-29T21:12:00.001+02:00

Un pastor care veghea asupra magarului sau pascand iarba intr-un imas a fost fost dintr-o data pus pe jar de strigatele de lupta ale dusmanilor.Pastorul l-a rugat pe magar sa il ia in spate si alerge ca vantul ca nu cumva sa fie amandoi capturati , dar magarul i-a raspuns molcom :"De ce ar trebui sa fac asta ? Crezi ca cuceritorul ma va impovara cu doua randuri de panere ? " "Nu" , i-a spus pastorul."Atunci", a replicat magarul , "de vreme ce voi continua sa imi car aceste panere. ce insemnatate mai are cui ii slujesc ?"

Odata cu schimbarea unui conducator / guvern , omul sarac nu schimba decat numele stapanului sau.

Magarul si catarul - Fabula de Esop

2010-05-29T14:49:00.001+02:00

Un catargiu a plecat odata la drum cu un magar si un catar , amandoua animalele ducand cate o mare povara.Atata timp cat a mers pe drum drept , magarul si-a dus incarcatura cu usurinta , dar atunci cand a inceput sa urce cararea povarnita a unui munte , a simtit ca nu mai poate merge mult astfel.Magarul si-a rugat tovarasul de drum sa il ajute si sa ia o mica parte din povara lui , dar catarul nu a vrut nici macar sa il bage in seama.Nu mult timp dupa aceea , magarul a cazut mort la pamant.Nestiind ce altceva ar putea face in acea regiune salbatica , catargiul a pus pe spatele catarului si incarcatura magarului , iar deasupra a asezat magarul , dupa ce l-a jupuit.Catarul , mugind sub marea greutate , si-a spus in sinea lui :"Sunt tratat asa cum merit.Ah , daca i-as fi dat putin ajutor magarului atunci cand mi-a cerut , nu as mai duce acum in spate atat incarcatura lui , cat si pe el insusi."

Un gram de preventie face mai mult decat un kilogram de tratament.

Magarul si catelusul - Fabula de Esop

2010-05-28T05:50:00.000+02:00

Intr-o zi , un taran s-a dus la grajdul sau pentru a-si vedea animalele care il ajutau la munca.Printre ele se afla si un magar , care era intotdeuna bine hranit si isi purta adesea stapanul in spate.Impreuna cu taranul venise si un catelus , care dansa in jurul omului , ii lingea mana si zburda plin de voie buna.Taranul s-a cautat intr-un buzunar , i-a dat catelului o bucata de mancare gustoasa si s-a asezat pe un scaunas in timp ce le dadea ordine slugilor lui.Micul caine a sarit in bratele stapanului sau si a ramas acolo , clipind din ochi in timp ce omul ii scarpina urechile.Vazand ce se intampla , magarul s-a incordat si a rupt funia care il priponea , dupa care a inceput sa raga din toate puterile , imitand latratul catelusului.Taranul nu mai putea de ras , asa ca magarul a venit la el si si-a sprijinit picioarele din fata pe genunchii barbatului in incercarea de a se sui in poalele lui asemeni catelului.Slujbasii taranului l-au alungat imediat cu ciomage si furci , si , in acest fel , magarul a invatat ca ...

... o imitatie prosteasca nu este in nici un caz o gluma.

Magarul si calul - Fabula de Esop

2010-05-27T20:59:00.001+02:00

Odata , un magar l-a rugat pe un cal sa-i dea si lui putin din mancarea cu care se ospata acesta.

"Mda," a zis calul , "daca ramane ceva din ce mananc eu acum , iti voi lasa si tie , pentru a-ti demonstra marinimia mea , dar daca imi vei face o vizita acasa , la grajdul in care locuiesc , iti voi darui un sac plin cu ovaz. "

Magarul i-a raspuns :"Iti foarte multumesc. Dar nu pot sa cred ca tu , care imi refuzi un lucru mic acum , imi vei da un altul mai mare ceva mai tarziu".

Lupul si cucul - Fabula de Alexandru Donici

2010-05-27T17:36:00.000+02:00

-Ramai sanatos , vecine !
Au zis lupul catre cuc .
Aceste tari de rau pline
Le parasesc si ma duc .
Nu mai pot trai aice,
De om , caine , prigonit.
In Arcadia , ferice !
Este codru de trait.
Unde aurita vreme
Imparateste deplin ,
Unde lupul nu se teme
De napastile ce vin .
Acolo nu sunt razboaie,
Toti in pace vietuiesc :
Omul este bland ca oaie ,
Iar cainii nici hamaiesc.
-Cele buna , mai vecine !
Dar te rog , sa-mi spui curat :
Naravul nu-ti iei cu tine ?
Si coltii ai lepadat ?
-Sa-i lepad ? Da' cum se poate ?
-Apoi tine minte frate ,
Ca la viitoarea iarna
Ai sa ramai fara blana .
Si asa s-a intamplat ,
Precum cucul i-a cantat.

Intre oameni iar sunt unii
Cu colti de lup inzestrati :
Ori in care parte-a lumii ,
Ei vor fi tot ne-mpacati.

Magarul si statuia - Fabula de Esop

2010-05-26T21:35:00.000+02:00

Odata un magar cara in spinare pe strazile orasului o faimoasa statuie din lemn care trebuia sa fie asezata intr-un templu.In timp ce isi vedea de drum , multimea se inchina in fata statuii.Magarul , gandind ca oamenii se apleaca in semn de respect pentru el , insufletit de mandrie , a inceput sa isi dea aere si a refuzat sa mai faca vreun pas . Stapanul magarului , vazand ca animalul se incapatana sa se mai miste , i-a tras cateva bice zdravene pe spate si a spus :" Vai biet natang ! Inca nu s-a ajuns pana acolo ca oamenii sa se inchine in fata unui magar."

Oamenii care se privesc prin ochii altora nu dau dovada de intelepciune.

Magarul si broastele - Fabula de Esop

2010-05-25T20:04:00.000+02:00

Odata , un magar care cara in spate o legatura mare cu lemne a trecut printr-o balta.In timp ce mergea prin apa , picioarele i-au alunecat si a cazut.Pentru ca , din cauza poverii , nu se mai putea ridica in picioare , el a inceput sa raga ca din gaura de sarpe.Cateva broaste care locuiau in acea balta i-au auzit urletele si i-au spus : " Ce te-ai face daca ar trebui sa traiesti aici toata viata la fel ca noi ? De ce faci atata zarva doar pentru ca ai cazut in apa ?"

Adeseori , oamenii suporta micile necazuri cu mai putin curaj decat pe cele mari.

Lupul in blana de oaie - Fabula de Esop

2010-05-24T14:04:00.001+02:00

A fost odata un lup flamand , care nu reusea sa inhate nici o oaie dintr-o turma din cauza ciobanului , mereu cu ochii in patru , si a cainilor lui rai .Intr-o zi , el a gasit blana unei oi care fusese jupuita , s-a imbracat cu ea si , astfel deghizat , s-a strecurat printre oi.

Mielul oii care fusese jupuita si a carei blana era purtata acum de catre lup , crezand ca isi recunoaste mama , a inceput sa-l urmeze pe lupul in blana de oaie.
In acest fel , lupul l-a atras pe miel departe de turma si l-a mancat , reusind apoi sa pacaleasca si alte oi si sa se infrupte din carnea lor.

Aparentele pot fi inselatoare.

Vulpea si bursucul - Fabula de Alexandru Donici

2010-05-23T09:40:00.000+02:00

- Da , dincotro si unde
Alergi tu asa iute ?
Bursucul intalnind pe vulpe-au intrebat .
_ Oh , draga cumatre , am dat de pacat ,
Sunt , iata , surghiunita !
Tu stii ca eu am fost in slujba randuita
La o gainarie.
Cu trebile ce-aveam , odihna am lasat ,
Si sanatatea mi-am stricat ;
Dar tot eu am cazut in groaznica urgie ,
De niste pari nedovedite ,
Precum ca luam mite.
Tu singur martor esti , in adevar sa spui :
De m-ai vazut cumva , macar cu vreun pui ?
- Nu , draga cumatra ; dar cand ne intalneam
Eu cam ades vedem :
Ca tu pe botisor
Aveai un pufisor.

Se-ntampla si la noi de vezi
Cum altul , avand loc , asa se targuieste ,
Incat iti vine mai sa-l crezi
Ca abia din leafa se hraneste.
Dar astazi butca , maine cai ,
De unde oare-i vin ? Si cand ar vrea sa stai
Sa-i faci curata socoteala
Pentru venit si cheltuiala ,
N-ai zice ca bursucul ca are pufisor
Pe botisor ?

Mustele si albina – Fabula de Alexandru Donici

2010-05-22T09:37:00.000+02:00

Doua muste sprintenele
In tari straine porneau
Si pe albina cu ele
Cam astfel o imbiau :
- Hai sa mergem , surioara !
Papagalii toti ne-au spus
Ca pe-acolo-i numai vara ,
Soarele n-are apus .
Libertatea preadomneste
In tot ce-i vietuitori
Si dreptatea nu scuteste
Nici de monstri-ucigatori .
Iar aice …oh! ce soarta !
Sa traiesti in tara ta ,
Aci vie , aci moarta ,
Fara a te desfata .
Paianjenii pe la tara
In mreaja ne potopesc ;
Iar prin targuri , pierde-vara ,
Ca pe dusmani ne gonesc.
Aparatori, cea hartie ,
Toate s-au descoperit ;
Vii sa gusti din farfurie
Si pe loc te-ai otravit .
La mezelicuri capace
S-au raspandit de ajuns ;
Apoi raul ce ne face
Paharul cu miere uns !...
-Cale buna , musti , de-aice !
Le zise albina lor.
Eu raman , caci sunt ferice
Si in tara-mi vreau sa mor ,
Pamantenii, mic si mare,
Ai mei faguri toti iubesc ;
Si pentru-a mea bunastare ,
Vara , iarna , ingrijesc.
Iar voi , oriunde va-ti duce,
Daca si-n acele tari
Vreun bine nu-ti aduce ,
Nu veti afla desfatari.

Acel ce pentru-a lui tara
In fapta face folos,
Orice rau il impresoara ,
Nu o lasa bucuros ;
Iar acel ce nu lucreaza
La edificiul comun
Singur se expatriaza ,
Caci nimic nu face bun.

Pisica slaba si pisica grasa - O poveste din Panciatantra

2010-05-21T20:20:00.000+02:00

A fost odata o femeie saraca , slaba si batrana , care traia intr-o casa micuta , stand intr-o rana , impreuna cu o pisica la fel de slaba si necajita ca si ea.Aceasta pisica nu gustase niciodata vreo bucatica de paine si singurul lucru care il vazuse dintr-un soarece erau doar urmele lasate de el in praf.Intr-o dimineata , cand pisica statea ca de obicei pe acoperis , ea a zarit o alta pisica umbland pe creasta casei alaturate.La inceput , abia a recunoscut-o ca fiind o adevarata pisica din neamul pisicesc , pentru ca era grasa si avea o blana tare lucioasa . Aceasta pisica din vecini iti tinea mandra coada in aer si clipea catre soare din ochii ei galbeni.Atunci cand a venit mai aproape , pisica cea slaba i-a spus :

" Buna meu vecina , pari sa fii cea mai fericita pisica de pe pamant. Esti atat de rotunjica ca si cum fiecare zi a vietii tale ar fi fost un ospat.Te rog, spune-mi si mie , unde ai gasit asa mult de mancare ?

"Unde sa gasesc , " a raspuns pisica cea grasa , asezandu-se pe picioarele de dinapoi si incolacindu-si coada in jurul ei , " decat la masa regelui .In fiecare zi, cand sunt aduse bucatele , eu sunt prin preajma si inhat cate o portie buna de mancare , fie ca este friptura de miel , fie vreun pastrav prajit."

Pisica cea slaba s-a tras mai aproape de marginea acoperisului si a zis :" Oh , spune-mi si mie ce este friptura de miel si cum miroase pastravul prajit .Toata viata am mancat numai zeama de supa."

“Aha , de aceea arati la fel de subtire ca si un paianjen , “ i-a raspuns cealalta pisica.”Daca ai ajunge macar o data la masa regelui , o noua viata s-ar naste in oasele tale.Daca vrei , maine am sa te conduc intr-acolo.”

Cu un tors de satisfactie , pisica cea slaba a sarit de pe acoperis pentru a-i aduce stapanei ei vestile bune.Batrana femeie a fost insa departe de a fi bucuroasa atunci cand a auzit despre calatoria de a doua zi."Te rog" , i-a spus ea pisicii , "stai acasa si multumeste-te cu farfuria ta cinstita de supa.Gandeste-te ce s-ar putea intampla daca bucatarul de la curte te prinde furand de pe masa regelui !"

Pisica cea slaba era insa atat de lacoma si pofticioasa incat cuvintele stapanei ei i-au intrat pe o ureche si i-au iesit pe cealalta.Dimineata devreme , cele doua pisici au pornit la drum catre palat.

Cu o zi inainte , insa, se intamplase ca regele sa dea o noua lege , care suna cam asa :

Orice pisica care isi va arata mustatile in palat incepand cu aceasta zi va fi spanzurata pe loc.

Cand au ajuns in fata palatului , pisica cea grasa s-a apropiat tiptil de poarta si s-a intalnit cu o alta , care a avertizat-o despre noua lege , asa incat si-a luat indata talpasita.Pisica slaba , insa, ajunsese déjà in sala banchetului pentru ca , atunci cand adulmecase pentru intaia oara mirosul de carne prajita printr-o fereastra , ea o zbughise inainte lasandu-si in urma vecina.Tocmai insfacase o bucata de vanat de pe masa cand o mana puternica a prins-o deodata de gat si intr-un minut a fost trimisa la spanzuratoare.

“ Vai de mine !” , suspina batrana femeie in seara in care pisica nu a mai venit acasa sa-si manance supa , “daca pisicuta mea ar fi fost multumita cu farfuria ei cinstita de zeama , ar fi fost inca in viata si ar fi tors si acum pe soba.”

Capra si iada - Fabula de Alexandru Donici

2010-05-20T05:29:00.000+02:00

Taranul intre vitisoare
Avea si o caprita.
El o numea fetita ,
Ii da adese taricioare
Si bine o tinea.
Ea insa un narav avea :
De cate ori taranul intra pe zi in casa ,
Caprita dupa dansul pe-o lavita sarea ,
Apoi si peste masa...
Stapanu-i sufereau ,
Caci astepta sa vada
Curand , pe langa capra , si o frumoasa iada
(Iar unde omul este pe cale de sporit
Oricare suferinta
O poarta , multumit ,
Vanand a lui dorinta.)
Nu dupa multa vreme ieduta se nascu.
De aldamas taranul la crasma petrecu .
Dar cand napoi se-ntoarse ,
Vazand cum sare iada de pe bordei pe casa ,
El a bufnit in ras ,
Si in proverb a zis :
-Caprita sare masa ,
Ieduta casa.

E prea adevarat ,
Ca vitiul din nascare
Nu e vindecat ,
Si a naturii lege isi are-a ei lucrare ,
Iar mie mie-mi place cand ,
Aud pe-un fiu cu minte cam astfel rezonand :
"Parintilor viata , respectul , ascultarea ,
Le sunt dator , dar totusi in fapte nu doresc
A lor deprinderi rele ca fiu sa mostenesc."

Magarul in blana de leu - Fabula de Esop

2010-05-19T05:42:00.000+02:00

Intr-o zi , un magar a gasit o piele de leu , lasata de catre vanatori sa se usuce la soare.Magarul si-a pus pielea pe el si a pornit catre satul sau natal.Pe masura ce mergea , toate fapturile fugeau din calea lui , atat oameni cat si animale , lucru care il facea sa se simta tare mandru.Incantat de efectul pe care il facea , si-a ridicat vocea si a slobozit un raget , dar atunci toata lumea si-a dat seama cine era el de fapt , iar stapanul sau , pentru ca il bagase in sperieti , i-a tras o bataie sora cu moartea .La scurt timp dupa aceea , vulpea a venit la magar si i-a spus : "Eh , te-am recunoscut dupa voce".

Un prost se poate deghiza in haine alese , dar cuvintele lui prostesti intotdeuna il vor da de gol.

Leul la vanat - Fabula de Alexandru Donici

2010-05-18T05:23:00.000+02:00

Leul , lupul , vulpea si cainele odat' ,
Ca niste buni vecini , s-au fost alcatuit ,
Cu totii intrunit ,
Sa umble la vanat :
Si ce vor capata sa- mparta masurat.
Se-ntampla dar , ca vulpea-ntai
Un cerb frumos au prins ,
Si adunand pe toti ai sai ,
Spre jertfa l-au intins.
- Acuma e treaba mea , baieti ,
Le-a zis leul lor .
Voi trebui numai sa vedeti
Cum eu impart usor.
Si despicand indat' pe cerb in patru parti ,
Au zis :"Aceste sunt fratestile bucati.
Si iata : cea dintai e partea mea de frate ;
A doua , pe drept unui leu se cade ,
Si-acea a treia tot mie se cuvine ,
Precum voi stiti prea bine.
Iar de a patra , oricare s-ar atinge ,
Pe loc il voi invinge."

Lupul si capra de pe costisa - Fabula de Esop

2010-05-17T19:35:00.000+02:00

O capra pastea odata pe o costisa la poalele careia dadea tarcoale un lup infometat , dornic sa o prinda si sa o infulece.Intrucat lupul nu avea indemanarea de a se catara pe costisa , a inghitit in sec si i-a spus caprei : " Vai de tine , biata faptura.Ai parasit campia si imasurile pentru a pasuna pe povarnisul asta ? Nu cumva sa faci un pas gresit , sa cazi de acolo si sa iti gasesti moartea." Drept raspuns , capra i-a zis lupului astfel :" Stiu ca de mult imi dai tarcoale.Ce te face sa crezi ca voi cobori de pe costisa ca sa ma poti manca drept pranz ?"

Adeseori altii iti dau sfaturi avantajoase pentru ei , dar periculoase pentru tine.

Vulpea si capra - Fabula de Esop

2010-05-16T05:26:00.000+02:00

Printr-o nefericita intamplare , vulpea cazuse intr-o fantana adanca , din care nu mai putea iesi.Dupa o vreme , a trecut pe acolo o capra , care a intrebat-o pe vulpe ce cauta acolo.

"Vai , nu ai auzit ?" , a spus vulpea , "s-a anuntat ca va veni o mare seceta , asa ca am sarit aici , jos , pentru a fi sigura ca voi avea apa de baut.De ce nu vii si tu cu mine ?"

Capra s-a gandit ca acesta este un sfat bun , asa ca a sarit si ea in fantana.
Imediat, insa, vulpea a facut un salt pe spatele ei si , punandu-si picioarele pe coarnele ei lungi , a reusit sa sara afara din fantana."La revedere , prietene" , i-a zis vulpea .

Sa nu te increzi niciodata in sfaturile cuiva aflat la necaz.

Iepurele , vulpea si lupul - O poveste din Panciatantra

2010-05-15T20:34:00.000+02:00

In timp ce se furisa prin padure , un lup infometat a dat peste un iepure asezat pe labele de dinapoi sub stejar.Cand era cat pe-aci sa se napusteasca asupra lui, iepurele i-a spus in graba :

"Domnule lup , imi dau seama ca sunteti aproape lesinat de foame si ca sunteti in cautare de ceva mancare.Insa, inainte de a ma inghiti , va rog luati in considerare marimea mea si sa intelegi ca nu pot fi decat o inghititura pentru inaltimea voastra.Pe de alta parte, la o aruncatura de bat de aici traieste o vulpe atat de plinuta si de grasa incat abia mai poate merge.Daca ati manca-o pe ea , ati simti cu adevarat ca ati luat un pranz pe cinste.Daca doriti, pot sa ii fac o vizita acestei vulpi , sa o ademenesc sa va lase in vizuina si , daca se va dovedi ca va place , o veti putea infuleca."

Lupul a fost cu usurinta induplecat de cuvintele acestea si i-a spus iepurelui sa o ia inainte catre barlogul vulpii.Atunci cand a ajuns acolo, urecheatul l-a sfatuit pe lup sa ramana pe loc cata vreme el va intra inauntru , gandind in sinea lui :"Ah , acum am scapat de lup , dar trebuie sa ma razbun pe aceasta vulpe batrana care adeseori a fost aproape sa ma prinda de coada in timp ce alergam prin tufisuri."

Atunci cand a intrat in barlog , iepurele s-a prefacut a fi umil si s-a inclinat pana la pamant.Vulpea , foarte politicoasa , l-a intrebat ce intamplare norocoasa l-a adus pana acolo."Oh, doar marea dorinta de va revedea , Domnia voastra ", i-a raspuns spasit iepurele ;"la usa asteapta o ruda de a mea care este la fel de nerabdatoare ca si mine sa va sarute labele , dar nu indrazneste sa intre fara permisiunea dumneavoastra."

Sireata vulpe nu luat in seama cuvintele mieroase ale iepurelui , spunandu-si in sinea ei , "Ii voi plati cu aceeasi moneda , si ma voi purta la fel ca si el".In acelasi timp, a rostit cu voce tare :"Domnule, imi faceti o mare onoare .Prietenul dumneavoastra este binevenit dar , inainte de a-l primi , trebuie sa va rog sa imi permiteti sa dau nitel cu matura prin colturile casei si sa astern pe jos cel mai frumos covor."

Iepurele a iesit afara si i-a zis lupului ce se intamplase pana atunci , in timp ce acestuia ii lasa gura apa gandindu-se la deliciosul sau ospat care il astepta.
Vulpea nu era insa, in nici un caz , atat de proasta precum crezuse iepurele .Ea sapase cu mult timp in urma o gaura adanca chiar in mijlocul barlogului, acoperita cu vreascuri pentru a nu fi vazuta de nimeni si a nu cadea chiar ea acolo. Dupa iesirea iepurelui, s-a repezit sa dea deoparte vreascurile si a lasat deasupra gaurii doar niste paie , iar atunci cand a terminat , i-a spus urecheatului si insotitorului lui sa intre inauntru.Iepurele , curios sa vada cum se va termina viclesugul lui , a intrat dupa lup si s-a rostogolit impreuna cu acesta in fundul gropii acoperite cu paie .Lupul, crezand ca iepurele pusese la cale asta , l-a prins imediat in labe si l-a inghitit intr-o clipita , in timp ce vulpea s-a furisat afara din vizuina printr-o iesire secreta.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2010

Scorpionul si broasca testoasa - O fabula din Panciatantra

2010-05-15T05:20:00.000+02:00

Un scorpion si o broasca testoasa devenisera atat de buni prieteni incat facusera un juramant de a nu se desparti niciodata.Asa ca , atunci cand s-a intamplat ca unul din ei sa trebuiasca sa-si paraseasca meleagurile natale , celalalt i-a promis ca va merge impreuna cu el.Nu au avut multa cale de strabatut si au ajuns in dreptul unui rau larg.Scorpionul era tare necajit.

"Vai mie" , a spus el , "tu , prietene , poti sa inoti cu usurinta , dar cum ar putea un biet scorpion ca mine sa treaca peste acest rau ?"

"Nu-ti fie teama" , i-a raspuns broasca testoasa , " aseza-te pe spatele meu mare si eu te voi trece pe celalalt mal teafar si nevatamat".

In cateva clipe , scorpionul s-a instalat pe carapacea spatioasa , iar broasca testoasa a intrat in apa si a inceput sa inoate.Cand a ajuns la jumatatea raului, ea a auzit cu surprindere o bataie usoara in carapacea ei si l-a intrebat pe scorpion ce se intampla.

"Ce sa se intample ?" , i-a raspuns scorpionul , "Imi ascut acul ca sa vad daca pot sa-ti strapung carapacea tare".

"Prieten nerecunoscator", i-a reprosat broasca testoasa, "am totusi atat puterea de a te salva , cat si pe cea de a-ti da ce meriti."Si , fara sa mai stea pe ganduri, broasca testoasa s-a scufundat sub apa , lasandu-l pe scorpion in mijlocul valurilor.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2010

Croitorasul cel viteaz-Poveste de fratii Grimm (II)

2010-05-14T17:58:00.000+02:00

Prima parte a acestui basm o gasesti pe linkul Croitorasul cel viteaz-Poveste de fratii Grimm (I)

Croitorasul cel viteaz si uriasul au pornit apoi la drum impreuna , iar atunci cand
au ajuns in dreptul unui cires parguit , uriasul a apucat partea de sus a pomului , acolo unde fructele erau mai coapte si a aplecat-o catre omulet , invitandu-l pe acesta sa se serveasca.Micul croitor era insa prea lipsit de putere pentru a reusi sa tina copacul si , in momentul in care gigantul i-a dat drumul , ciresul s-a indreptat intr-o clipita si l-a aruncat in aer pe omulet.Dupa ce a ajuns pe pamant , fara a avea vreo vanataie , uriasul i-a spus :”Hei , ce-i asta ? Nu ai destula forta sa tii indoit copacul asta micut ?” “Nu este vorba aici de lipsa de putere” , i-a raspuns croitorasul .”Cum crezi ca s-ar putea intampla asa ceva cuiva care a zdrobit 10 dintr-o lovitura ? Am sarit peste copac pentru ca am zarit un vanator ascuns in tufisuri care tocmai dadea sa traga o sageata.Sari si tu cum am facut eu , daca iti sta in putere .” Uriasul a facut o incercare dar nu a reusit sa se salte peste cires , ci a ramas agatat de crengile lui , asa ca din nou croitorasul a iesit invingator.

Apoi , namila de om i-a zis omuletului :”Daca esti asa de viteaz , vino cu mine in pestera noastra , a uriasilor , sa petreci noaptea cu noi”.Croitorasul s-a invoit , si l-a urmat.Atunci cand au intrat in pestera , ceilalti uriasi stateau langa un foc , si infulecau cate un miel intreg pe care il tineau intr-o mana.Omuletul s-a uitat in jur si s-a gandit :” Mda , aici este ceva mai spatios decat in atelierul meu”.Uriasul i-a aratat un pat si l-a indemnat sa se culce.Patul era, desigur, prea mare pentru croitorasul nostru , asa ca nu s-a urcat in el , ci s-a ghemuit intr-un ungher al incaperii.La miezul noptii, uriasul se gandea ca omuletul doarme adanc , asa ca s-a sculat , a apucat o bara mare de fier si a lovit cu ea napraznic peste patul in care ar fi trebuit sa se afle croitorasul , gandindu-se ca a reusit sa il dea gata.In zorii zilei , uriasii s-au dus in padure, uitand cu totul de omulet , cand , deodata , au zarit cum se indreapta spre ei , voios si indraznet , pe insusi croitorasul ce ar fi trebuit sa fie mort.Inspaimantati, gandindu-se ca ar putea sa ii ucida pe toti, uriasii au luat-o la sanatoasa.

Croitorasul a mers mai departe , luandu-se numai dupa nasul lui ascutit.Dupa ce a calatorit multa vreme , a ajuns la curtea unui palat regal si , intrucat era frant de oboseala , s-a intins pe jos, in iarba , si a adormit.In timp ce era in lumea viselor , oamenii de la palat l-au inspectat din toate partile si au citit cuvintele scrise pe braul lui :”7 dintr-o lovitura”.”Vai”, au spus ei , “Ce cauta aici acest razboinic, caci este vreme de pace ? Probabil ca este un cavaler atotputernic”.S-au dus cu totii la rege si l-au anuntat despre strain , dupa care si-au dat cu parerea ca acesta ar putea fi un sprijin de nadejde in caz de razboi , asa ca ar fi fost bine sa nu fie lasat sa plece.Sfatul curtenilor l-a multumit pe rege ; el a trimis indata pe unul dintre ei la croitoras , pentru a-l intreba daca voia sa isi ofere serviciile de razboinic.Ambasadorul a stat langa cel adormit pana cand acesta a inceput sa se intinda si sa isi mijeasca ochii , si apoi i-a transmis propunerea regelui.”De fapt , chiar din motivul asta am venit pe aceste meleaguri”, a raspuns croitorasul , “ deci sunt gata sa intru in serviciile regelui”.Dupa aceea , el a fost primit cu onoare la palat si i s-a oferit o frumoasa casa in care sa locuiasca.

Soldatii regelui erau , insa, invidiosi pe crotoras si ar fi vrut sa il vada plecat la 1000 de kilometri departare.”Cum se va sfarsi asta ?”, isi spunea ei , “ daca ne luam la cearta si ne luptam cu el, sapte dintre noi vor zdrobiti la fiecare lovitura pe care o va da , asa ca nu ii putem face fata.”In cele din urma , ei au ajuns la o hotarare si au mers cu totii la rege , cerandu-i sa ii lase sa plece.”Nu putem sa stam alaturi de un om care a omorat 7 dintr-o lovitura”, au zis ei.Regelui ii parea rau ca trebuie sa se desparta de soldatii lui credinciosi , si ar fi vrut sa scape cumva de croitoras.Cu toate acestea , nu indraznea sa ii ceara sa plece , pentru ca ar fi putut sa il ucida , atat pe el cat si pe soldatii lui, dupa care s-ar fi urcat pe tron , devenind rege.

Dupa ce s-a gandit o vreme , regele a trimis vorba croitorasului ca , intrucat era un asa de mare razboinic, avea nevoie de el intr-o misiune.El i-a povestit ca , intr-o padure din apropiere, traiau doi uriasi care aducea mari necazuri regatului, deoarece furau si omorau oamenii , distrugeau si ardeau asezarile lor , si nimeni nu se putea apropia de ei fara a-si pune viata in pericol.Regele i-a promis croitorasului ca , daca reusea sa ii infranga si sa ii ucida pe cei doi uriasi, avea sa ii dea fata lui in casatorie si jumatate din regat drept zestre , odata cu 1000 de calareti care sa il slujeasca.”Hm , lucrul asta ar fi tare bun pentru cineva ca mine “ , s-a gandit croitorasul.”Nimanui nu i se ofera in fiecare zi o frumoasa printesa si jumatate din regat”. “Bine”, a raspuns el , “ma invoiesc.Ii voi invinge pe acesti uriasi , dar nu am nevoie de cei 1000 de calareti, pentru ca cineva care a zdrobit 7 dintr-o lovitura nu are cum sa ii fie teama de numai doi”.Micul croitor a pornit la lupta , urmat de catre cei 1000 de calareti.Atunci cand a ajuns la marginea padurii, el le-a spus insotitorilor lui :”Ramaneti aici, voi termina in curand cu cei doi uriasi”.

Apoi, a patruns in padure, uitandu-se cu grija in stanga si in dreapta.Dupa o vreme , i-a zarit pe uriasi.Cei doi dormeau sub un copac si sforaiau atat de tare incat crengile se cutremurau in sus si in jos.Fara sa stea pe ganduri, croitorasul si-a umplut cele doua buzunare cu pietre si s-a catarat in copac.Cand a ajuns la jumatatea lui , s-a strecurat pe o creanga chiar deasupra uriasilor si a lasat sa cada o piatra pe pieptul unuia dintre ei.Multa vreme , uriasul nu a simtit nimic , dar , in cele din urma , s-a trezit , i-a dat un ghiont tovarasului lui si i-a spus :”De ce dai in mine cu pietre ?” “Cred ca ai visat”, i-a raspuns acesta , “eu nu ti-am facut nimic”.Cei doi s-au culcat la loc, iar dupa un timp croitorasul a aruncat o alta piatra pe pieptul celuilalt urias.Acesta s-a trezit furios si a strigat :”Ce inseamna asta ? Tu dai cu pietre in mine, si nu eu in tine” .”Eu am dormit, nu ti-am facut nimic”, a raspuns cel dintai urias.Cei doi s-au certat catva timp, dar pentru ca erau obositi , au lasat pana la urma galceava deoparte si au inchis iarasi ochii.Croitorasul si-a continuat jocul si, dupa ce a ales cea mai mare piatra din buzunare , a aruncat-o cu putere in burta celui dintai urias.”Ei, asta-i din cale afara !” , a urlat acesta si , saltand in picioare asemeni unui nebun , l-a impins pe tovarasul sau inspre copac facand sa ii duduie radacinile.Celalalt i-a raspuns cu aceeasi moneda , si cei doi uriasi s-au luat furiosi la bataie rupand copacii din jur .Lupta dintre ei a fost atat de crancena incat , in cele din urma , au cazut amandoi morti la pamant , in acelasi timp.Croitorasul a sarit jos din copac , si si-a spus “Ce noroc ca nu daramat si copacul in care stateam eu ; in cazul asta ar fi trebuit sa sar in alt pom asemeni unei veverite , dar as fi facut si asta , pentru ca noi croitorasii suntem tare sprinteni.”
Acestea fiind zise , micul croitor si-a tras sabia din teaca , i-a strapuns in piept pe cei doi uriasi si s-a dus la marginea padurii , spunandu-le calaretilor care il asteptau infrigurati :” Gata ! Mi-am terminat treaba . I-am omorat pe amandoi , desi nu a fost lucru usor.Uriasii au sfasiat copacii si au incercat sa se apere cu ei , dar totul a fost in zadar, caci nu puteau face nimic in fata unui om ca mine , care a zdrobit sapte dintr-o lovitura.”Nu ai totusi nici o rana …” a zis unul dintre calareti. “Nu au reusit sa imi clinteasca nici un fir de par “ , i-a raspuns mandru croitorasul.Calaretii nu i-au dat crezare , s-au dus in padure si au gasit cei doi uriasi morti , inotand in sange, inconjurati de copaci daramati la pamant.

Croitorasul s-a dus , apoi , la palat si i-a cerut regelui sa isi indeplineasca promisiunile.Mai marele regatului l-a dus insa cu vorba , gandindu-se la o alta metoda de a scapa de micul croitor.”Inainte de a primi jumatate din regat impreuna cu fata mea “ , i-a spus regele , “va trebui imi demonstrezi inca o data vitejia ta. In padure se afla un inorog care aduce multe necazuri pe pamanturile mele.Va trebui sa il capturezi”. “ Unicornii sunt floare la ureche pe langa uriasi”, i-a zis , indraznet, croitorasul.Dupa aceasta , nu a stat mult pe ganduri , a luat un topor si o franghie si a pornit direct catre padure , cerandu-le din nou celor care il insoteau sa il astepte marginea ei.Nici nu a intrat bine in hatisuri , ca unicornul si-a facut de indata aparitia si s-a repezit inspre omulet , incercand sa isi infinga cornul in trupul lui.”Usurel , usurel , lucrul asta nu se poate face dintr-o data” , a zis in sinea lui croitorasul , si a asteptat pana cand unicornul a fost la un pas de el , dupa care a sarit sprinten in spatele unui copac.Inorogul s-a indreptat vijelios inspre copac si si-a infipt atat de tare cornul in trunchi incat nu a mai fost in stare sa si-l traga inapoi , fiind astfel prins in capcana.”Aha, te-am prins , pasarico”, a spus vesel micul croitor , dupa care a pus franghia in jurul gatului inorogului si a taiat cu toporul lemnul din trunchiul copacului pana cand a eliberat cornul animalului.Dupa aceea , a tras inorogul cu franghia dupa el , ducandu-se drept la palatul regal.

Regele nu se indura sa isi tina promisiunea , asa ca l-a supus pe croitoras la o a treia incercare.Inainte de nunta , el trebuia sa prinda un mistret salbatic care facea prapad in padure , urmand sa primeasca o mana de ajutor de la padurari. “Ah, asta-i o joaca de copii” , a zis micutul croitor , dupa care a plecat spre padure , fara a lua vanatorii cu el.Oricum , acestia erau multumiti , intrucat dupa intalnirile lor de pana atunci cu mistretul , nu prea doreau sa-l mai revada.Atunci cand porcul salbatic l-a zarit pe croitoras , s-a indreptat in goana catre el , cu ratul plin de spuma si coltii ascutiti , fiind cat pe aci sa il doboare la pamant . Eroul nostru a sarit insa agil intr-o parte , a fugit si si-a gasit adapost intr-o mica capela din apropiere .De acolo , el s-a aratat la o fereastra , dupa care a sarit sprinten prin ea afara.Innebunit de furie , mistretul s-a repezit in interiorul capelei, iar croitorasul a inchis usa dupa el , lasandu-l sa urle disperat , intrucat era prea greoi pentru a putea sari, la randul lui, pe fereastra. Micul croitor i-a chemat apoi pe vanatori, pentru a vedea cu ochii lor ca il prinsese pe mistretul cel fioros.

Dupa aceea, croitorasul nostru s-a dus la rege care, vrand –nevrand, a trebuit sa isi indeplineasca promisiunea , inmanandu-i jumate din regat si pe fata sa.Daca ar fi stiut regele ca in fata lui nu era un mare razboinic, ci un biet croitoras, si-ar facut si mai mult sange rau.Nunta a avut loc cu fast si multa stralucire , dar fara prea mare veselie , ocazie cu care un simplu croitor a devenit rege.
Dupa o vreme , sotia croitorasului l-a auzind pe acesta vorbind in somn : “Hei, baiete , croieste-mi o vesta si peticeste-mi pantalonii astia , ca de nu , am sa-ti scarman urechile cu metrul asta”.Cu acest prilej, tanara regina si-a dat seama ce indeletnicire avusese sotul ei si, in dimineata urmatoare , s-a dus plangand la tatal ei si l-a rugat sa o scape de barbatul ei , care nu era decat un croitor. Regele a alinat-o si i-a spus :”La noapte , lasa deschisa usa de la dormitor. Afara vor astepta servitorii mei si , atunci cand croitorasul va adormi, ei il vor lega si il vor aduce pe o corabie care il va purta in lumea larga.Femeia a fost multumita de spusele tatalui ei, dar purtatorul de armura al regelui , care auzise tot si era prieten cu micul croitor , i-a povestit acestuia complotul pus la cale impotriva lui.”Am sa le arat eu lor !“, a zis croitorasul.Odata cu sosirea noptii, el s-a dus la culcare cu sotia lui, ca de obicei , si atunci cand reginei i s-a parut ca a adormit, ea a deschis usa dormitorului , dupa care s-a intins din nou in pat. Micul croitor , care , de fapt, se prefacea ca doarme , a inceput sa rosteasca cu voce tare , ca si cum ar fi vorbit in somn :” Hei, baiete , croieste-mi o vesta si peticeste-mi pantalonii astia , ca de , nu am sa-ti scarman urechile cu metrul asta.Eu am zdrobit sapte dintr-o singura lovitura.Am omorat doi uriasi , am capturat un unicorn si am prins un mistret salbatic , asa ca nu am de ce sa ma tem de cei care stau acum in fata usii dormitorului.” Atunci cand servitorii regelui l-au auzit spunand cuvintele acestea , au fost cuprinsi de o mare spaima si au luat-o la fuga ca si cum ar fi fost urmariti de puternicul croitoras si , de atunci , nimeni nu a mai indraznit sa se ridice impotriva lui.In acest fel , micul croitor a ramas rege pana la sfarsitul zilelor lui.

Traducere : freelancergabe2

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2010

Vulpea pedepsita - Fabula de Alexandru Donici

2010-05-14T13:47:00.000+02:00

O vulpe la taran se innadis-odata
La pasari in poiata.
Cu-acea deprindere si iarna pe omat ,
Ea noaptea au venit flamanda la ospat ,
Si in gaini s-au desfatat .
Iar dupa ce s-au saturat ,
Apoi au zis :"Destul , ma duc degrab-acasa ,
Ca nu cumva sa dau pielicica pentru masa".
Dar ingrijirea ei , curand s-au implinit :
Caci urma se vedea , pe unde au venit .
Taranul vanator s-au si luat pe urma ,
Si vulpea au iesit de contas foarte buna.

Ce dac-ar fi si-n lumea mare
Vazuta urma la talhari ,
Atunci , ma jur , fara mustrare ,
Ca s-ar vadi si in curti mari.

Iepurele si broasca testoasa - Fabula de Esop

2010-05-14T06:00:00.000+02:00

Odata , iepurele se lauda in fata celorlalte animale cu rapiditatea lui de a alerga ."Nimeni nu m-a invins inca " , spunea el , "atunci cand fug cu toata viteza de care sunt in stare.Provoc pe oricine doreste , sa se ia la intrecere cu mine."

Broasca testoasa a spus linistita :"Eu accept provocarea ta ."
"Asta chiar ca este o gluma buna " , a zis iepurele ; "as putea sa dansez in jurul tau cat este ziua de lunga".
"N-ai decat sa te lauzi pana cand te voi infrange" , i-a raspuns broasca testoasa."Vrei sa te intreci cu mine ?".

Concursul de alergare a fost stabilit si , la momentul potrivit , s-a dat startul.Iepurele a pornit ca din sageata si a disparut din vedere, dar , in curand, s-a oprit si , pentru a-si arata dispretul fata de broasca testoasa , s-a intins pe pamant sa traga un pui de somn.Broasca testoasa nu s-a lasat , s-a straduit o data si inca o data , inaintand cu greu cu pasii ei marunti si , atunci cand iepurele s-a trezit din somn , ea ajunsese atat de aproape de finis incat iepurele nu a putut sa o mai ajunga.Atunci, broasca testoasa a spus :

Numai prin perseverenta poti castiga o cursa.

Vulturul si albina - Fabula de Alexandru Donici

2010-05-13T17:46:00.000+02:00

O , cat sunt de fericiti
Cei de soarta lor slaviti !
Caci ei si spre fapta mare
Au a slavei indemanare.
Dar si cei ce ostenesc
Intru binele obstesc ,
Neprivind la rasplatire ,
Sunt prea vrednici de cinstire.

Vulturul pe o albina
Au zarit intr-o gradina ,
La revarsatul de zori ,
Bazaind pe langa flori.
Si i-au zis :"O , ticaloasa ,
Albina nesatioasa !
Tu petreci a ta viata
Tot pe flori si pe verdeata ,
Migaind necontenit
Nu stiu pentru ce sfarsit.
Dar nici insati tu nu stii
Care-i munca ta cea buna ,
Cand ca tine mii de mii
Miere la un stup aduna.
Iar apoi, ce fericire
Mostenesc eu de la fire !
Cum aripile-mi intind
Si ma desfatez in soare :
De a mea putere mare
Pasarile lumii toate
Fug , s-ascund inspaimantate ".
-Fii tu in veci preaslavit ,
Albina lui au rostit .
Joe sa te noroceasca
Si anii sa-ti inmulteasca .
Iara eu fiind randuita ,
Obstiei sa ostenesc ,
Ma cunosc prea fericita
Cand fagurii ii privesc,
Lucrati de mii de albine ;
Si stiu ca si de la mine
Un pic de miere macar
S-au adus intru bun dar.

Fabule asemanatoare in blogul "Povesti pentru copii" :

Vulturul si sageata - Fabula de Esop

Vulturul si sageata - Fabula de Esop

2010-05-13T17:00:00.000+02:00

Pe cand plutea in inaltimile cerului , un vultur a auzit deodata vajaitul unei sageti si s-a simtit ranit de moarte. Apoi , a inceput sa planeze lin catre pamant , in timp ce sangele vietii i se scurgea navalnic.La un moment dat , vulturul a privit la sageata care il strapunsese si a observat ca partea ei din spate era impodobita cu una din penele lui. "Vai mie" a strigat vulturul , dupa care a murit.

Adeseori , le dam dusmanilor armele cu care ne pot distruge.

Doua poloboace - Fabula de Alexandru Donici

2010-05-13T05:50:00.000+02:00

Un poloboc cu vin
Mergea in car pe drum , incet si foarte lin
Iar altul cu desert , las' ca venea mai tare ,
Dar si hodorogea ,
Facand un vuiet mare ,
Incat cei trecatori in laturi toti fugea :
Atunci cand el folos nimica nu aducea.
Asemene in lume ,
Acel ce tuturor se lauda si spune
In trebi putin sporeste.
Iar cel ce tace
Si treaba face :
Acela purure mai sigur ispraveste.

Vantul si soarele - Fabula de Esop

2010-05-13T05:41:00.000+02:00

Vantul si soarele se certau asupra cui dintre ei este mai puternic.Deodata , cei doi au zarit un calator venind pe un drum , iar soarele i-a spus vantului :"Cred ca am gasit un mijloc prin care sa stabilim cine dintre noi are dreptate.Care dintre noi doi reuseste sa il faca pe calator sa isi scoata mantia , va fi considerat mai puternic.Incepe tu."

Soarele s-a dat deoparte , in spatele unui nor , iar vantul a inceput sa sufle cat putea mai tare asupra calatorului.Insa , cu cat mai mult batea vantul in om , cu atat mai tare acesta isi strangea mantia in jurul trupului sau.In cele din urma , cuprins de disperare , vantul a renuntat.Apoi , soarele a iesit din nori si si-a trimis din plin razele peste calator , care , gasind in curand ca era prea cald pentru a merge astfel pe jos , si-a dezbracat mantia.

Bunatatea are un efect mai mare decat severitatea.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2010

Veverita - Fabula de Alexandru Donici

2010-05-12T18:35:00.000+02:00

Veverita cu crenguta
De multi ani slujea la leu ;
Slujba cere staruinta
Si este lucru cam greu
A fi destept si cu simtire ,
S-a intamplat ades
Capricii care din fire
Au cei mari mai ales .
Nu stiu dar , cu ce purtare ,
Cu ce chip preanimerit
Veverita cinste mare
De la leu a dobandit
S-au luat fagaduinta
Ca din darile ce vin
Ii va da spre cunostiinta
Un car de alune plin.
Fagaduinta ii buna ,
Numai nu aduce sat ;
Si la auz ea rasuna
Cuvant aspru : mai rabdati !
Veverinta-n ascultare
Ranjea dintii lacrimand
Si din ochi clipea cu jale,
Pururea la slujba stand;
Cand neamurile ei toate
Ici-cole pe crengi salta
Si intru alune copate
Gustul sau isi desfata .
Vremea trece , vremea zboara ;
Veverita au slabit
Si de a slujbei povara
Lepadare au pornit .
Leul fara prelungire
Demision ei a dat ,
Insotit de multumire
Si de carul incarcat
Cu preafrumoase alune :
Dar puteti sa socotiti ,
Acum ele sunt bune
Veveritei fara dinti.

Cainele si umbra lui - Fabula de Esop

2010-05-12T17:35:00.000+02:00

Intr-o zi , s-a intamplat ca un caine a gasit o bucata de carne si a pornit-o catre casa lui pentru a o manca in liniste.In drumul lui , el trebuia sa treaca peste un podet aflat deasupra unui rau. In timp ce traversa podul , s-a uitat in jos si si-a zarit umbra reflectata in apa de dedesupt.Gandindu-se ca ceea ce vede este un alt caine avand o alta bucata de carne in gura , s-a gandit ca ar putea sa insface si pe aceasta. Asa ca a facut un salt in apa raului , dar in timp ce isi deschidea gura pentru a prinde in dinti bucata de carne reflectata in apa a scapat-o pe cea adevarata , care a cazut in valuri si nu a mai fost vazuta vreodata.

Fereste-te ca nu cumva sa pierzi realul in goana dupa o umbra.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2010

Vulpea in livada - Fabula de Alexandru Donici

2010-05-11T20:24:00.000+02:00

O vulpe au intrat odata
Flamanda in livada.
Si poamele vazand , frumoase , coapte bine ,
S-au bucurat prea mult in sine .
Dar bucuria ei au fost in maini straine :
Ca prunele pe crengi cam sususor era
Si nu se putea scutura.
Umbland ea in zadar mai bine de un ceas ,
Au zis aceste catre prune :
- Cum v-am gasit , asa va las ,
Macar ca la privit va aratati prea bine ,
Dar verzi , in loc sa folositi ,
Voi dintii strepeziti.

Un adevar de mult vazut ,
Ca neavand prilej ca sa ne folosim
De-un lucru ce ne e placut ,
Apoi neaparat cusururi ii gasim.

Leul indragostit - Fabula de Esop

2010-05-11T20:13:00.000+02:00

Odata ca niciodata , un leu s-a indragostit de o frumoasa fata si , dupa cuviinta , a cerut-o de sotie de la parintii ei.Mama si tatal fetei nu stiau ce sa spuna.Nu le convenea sa isi dea fiica leului , dar nici nu doreau sa starneasca mania regelui animalelor.

In cele din urma tatal a zis : " Suntem foarte onorati de propunerea maiestatii voastre , dar fiica nostra este o fiinta delicata si ne este teama ca , purtat de inflacararea dragostei voastre , ati putea sa o raniti.Mi-as putea permite sa ii sugerez maiestatii voastre sa isi scoata ghearele si coltii si , in acest caz , am putea sa ne razgandim asupra cererii voastre."

Leul era atat de indragostit incat si-a smuls coltii din falci si ghearele din labe .Atunci , insa, cand s-a reintors la parintii fetei , acestia , vazandu-l fara puterea de a le mai face rau, i-au ras in nas si l-au batjocorit.

Dragostea poate imblanzi pana si cea mai salbatica fiara.

Fabule cu o tematica asemanatoare in blogul "Povesti pentru copii" :

Leul si soricelul - Fabula de Esop

Androcles - Fabula de Esop

Ghicitori populare despre animale

2010-05-10T19:49:00.001+02:00

Ariciul

Am un motan mare ,
Cu parul ca acul ,
Cu trupul ca dracul.

Barza

Ce sa fie oare
Cu asa lungi picioare
Rosii peste tot,
Rosu si la bot ?

Berbecul

Trece badea manios
Cu cojocu-ntors pe dos.

Boul

Cand suge ,
Cand ara ,
Cand face din el ciobote.

Broasca

Catelus de langa balta ,
Salta , latra si iar salta.

Broasca testoasa

Sus casa ,
Jos masa ,
La mijloc carne grasa.

Bufnita

Noaptea racneste,
Ziua se odihneste.

Cainele

Am un dorobant
Ferecat in lant.

Calul

Mandru , inalt si frumos ,
La ochi este luminos ,
Urechi are , coarne n-are,
Si te poarta in spinare.

Capra

Barba are ,
Popa nu-i ,
Coarne are ,
Vaca nu-i.

Cartita

Ce este :
De trait traieste ,
Dar fara ochi se hraneste.

Cateaua

Are tata o oaie laie
Si-a fatat doi miei in paie ;
Eu zic barr !
Ea face harr !
Eu zic barr! oaie la stana ,
Si ea face hap de mana.

Cioara

Tartacuta neagra,
Peste camp alearga.

Ciocanitoarea

Tapu’ mamii , tap ,
Sare pe copac,
Toaca noaptea lemn uscat.

Cocorii

Singurele ,
Mititele.
Se tot duc , insiratele ,
Si se duc cu mare jele.

Cocosul

La trup- pepene ,
La cap - pieptene,
La coada - secere,
La picioare - raschitoare ,
Impunge cu clontu-n soare.

Cotofana

Cine-i la cap ca o fata
Si la coada ca o dalta ?

Cucul

Cine umbla mult prin lume
Si tot se striga pe nume ?

Cucuveaua

Striga noaptea
Ca vine moartea.

Curcanul

Am o pasare rotata,
Sta cu coada-nvolburata.

Gaina

Vine fasna pe carare,
Culegand la pietrisoare.

Iedul

Am un pui de drac
Cu doi dinti
De grebla-n cap.

Iepurele

La deal fug de nu m-ajungi ,
La vale cad in branci.

Liliacul

Zburatoare
Cu patru picioare.

Lupul

Noaptea ochii ii sticleste,
Si cand urla te-ngrozeste.

Magarul

E un dobitoc
Foarte natantoc,
Urechi lungi ,
Minte nu are ,
Are cruce pe spinare.

Melcul

Totdeuna sunt acasa ,
Si de ploaie nu imi pasa ,
Merg incet , dar chibzuit ,
Am si coarne ,
Si le fac
Lungi sau scurte,
Dupa plac.

Nevastuica

Striga Marita din deal
S-o aperi de gaini ,
Ca de caini
Nu-i e frica.

Oaia

Am o manta mare ,
Sta pe patru picioare
Si in vant si in ploaie.
Ghici , ce e ?

Pasarea

N-are maini , lucru ciudat ,
Dar cladeste minunat.

Paunul

Am o rata
Targoveata ,
Singura coada-si negoata.

Pestele

In apa nasc,
In apa cresc,
Afara daca ies ,
Viata mi se curma.

Pisica

Labe moi , trec pe oriunde ;
In labute gheare-ascunde !

Porcul

Unul ara ,
Doi se miara ,
Patru-mpung ,
Si-un cotofling.

Puiul

Ce iese din lucru
Si se face fiinta ?

Racul

Cu cozoroc la caciula ,
Cu foarfeci la mana ,
Cu mustatile ca haturile ,
Si din coada: lip, lip , lip.

Randunica

Doamna noua
Cu coada in doua.

Soarecele

Incui ,
Descui ,
Si hotul ramane in casa.

Soparla

Curelusa verde ,
Prin iarba se pierde.

Sarpele

Am o bata tarcata ,
Pe camp aruncata.

Tapul

Ce are barba
Si totusi nu e barbat ?

Ursul

Vara umblu dupa miere ,
Iarna dorm sa prind putere.

Vaca

Patru-mpinge pamantul ,
Doi se uita-n cer,
Doi se uita inainte,
Patru da datoria.

Vita

La cap furca ,
La mijloc cotarga de fan ,
La sezut - sita.

Vitelul

Cand eram mic ,
Cantam din patru cavale ,
Acum , cand sunt mare ,
Nu mai cant din nici unul.

Vrabiile

Ciuturele , mugurele ,
Stau pe gard insiratele.

Vulpea

Iese puica din cotet
De n-o prinde nici un judet.

Vulturul

Ce vanator
Vaneaza din zbor ?

Furnica - Fabula de Alecu Donici

2010-05-09T08:48:00.000+02:00

O furnica
De ani mica ,
Iar de inima prea mare ,
Adusese furnicarul intr-o nespusa mirare ,
Caci , precum al ei istoric lumea au incredintat ,
Ea purta graunte intregi de orzul cel mai mascat .
Era inc-acea furnica
Si la razboaie voinica :
Unde viermisor vedea , se repezea si-l prindea.
Chiar paingul cu atatea sabii , coase , inarmat ,
Al ei ac de biruinta intr-o vreme au cercat .
Dar furnica , ca si omul , cu dorinti nesatioase ,
De-a furnicarului slava prea curand se dezgustase.
-La targ- zicea ea odata-
Ma duc ca lumea sa ma vada
Si oamenii sa se mire
De vestita mea putere .
Si , asa , prea ingamfata ,
Intr-un mare car de fan ea s-au catarat indata;
Au ajuns la targ , dar ah ! ce cumplita lovitura
Mandriei sale vazura .
Cand nici unul dintre oameni la furnica nu cata ,
Cand puterea sa-si arate , ea minunt nu inceta
Si , cu toata-a ei silinta , betisori de fan tragea
Sau vreo musca natarauca prinzand , iute impungea.
Dar in sfarsit obosita de zadarnice cercari,
Cainelui de langa ea , au zis :"Draga , nu te mieri
De-a oamenilor prostie ?
Vezi-i cum nici nu se uita , orbi sunt pentru fapte mari ;
Fiescare cu a sale : cand la noi in furnicari
Toata furnica ma stie.'"

Sunt si oameni ce viseaza
Ca universul intreg de dansii se minuneaza ;
Dar in furnicarul sau , ei numai cat figureaza.

Gasca cu ouale de aur - Fabula de Esop

2010-05-08T18:39:00.000+02:00

Intr-o buna zi , un taran s-a dus ca de obicei la cuibarul gastei sale si a gasit un ou tot galben si stralucitor.Atunci cand l-a ridicat in mana , a observat ca era greu precum plumbul si era cat pe ce sa il arunce , gandidindu-se ca cineva i-a facut o farsa.S-a mai gandit insa inca o data si a luat oul cu sine acasa si , in curand , a aflat ca era un ou cu totul si cu totul din aur.

In fiecare dimineata gasea in cuibarul gastei cate un astfel de ou , si , nu dupa multe vreme , prin vanzarea oualor de aur , a ajuns sa fie bogat.Pe masura ce devenea mai bogat crestea insa si lacomia lui .Asa s-a facut ca , in cele din urma, gandindu-se ca va putea sa ia deodata tot aurul pe care i-l putea da gasca , a omorat-o si i-a desfacut burta dar nu a gasit nimic.

Lacomia adesea se intinde mai mult decat ii este plapuma.

Croitorasul cel viteaz - Poveste de fratii Grimm (I)

2010-04-25T07:55:00.001+02:00

Intr-o dimineata de vara , un croitor mititel statea la masa din fata ferestrei si , plin de voie buna , cosea din toate puterile.

Deodata , a aparut pe strada o taranca care striga in gura mare :"Vand gem ! Gem bun si ieftin !" Cuvintele acesteau au rasunat placut in urechile croitorasului , asa ca si-a strecurat afara prin fereastra capul sau micut si a chemat-o pe vanzatoarea ambulanta :" Vino incoace, draga femeie , si am sa te scap de toata marfa ta ." Taranca a urcat cele trei trepte care duceau la usa croitorului , carandu-si cu greu cosul mare din care scos mai multe borcanele pline cu gem.Croitorasul a controlat fiecare borcan , l-a ridicat pentru a-l privi in lumina , l-a mirosit si , in cele din urma, intrucat gemul parea sa fie bun , i-a spus tarancii :"Cantareste-mi si mie , draga femeie , 4 uncii, si , chiar daca o fi chiar un sfert de funt , tot il iau".Taranca , care sperase ca va face o vanzare mai mare , i-a dat cat gem isi dorea si a plecat bomabanind furioasa.

"Fie ca acest gem sa fie binecuvantat de Dumnezeu" , a spus cu voce tare croitorasul , "si sa imi dea sanatate si putere".Dupa aceea , a scos din dulap o bucata de paine si a taiat-o in felii subtiri pe care le-a uns cu gem."Hei, cred nu are un gust rau" , a spus in sinea lui croitorasul , " dar voi termina de cusut mai intai haina asta inainte de a ma ospata".A asezat feliile cu gem langa el si s-a apucat din nou sa coasa , infingand din ce in ce mai repede acul cu ata in haina pe care o croia.

In timpul acesta , mirosul dulce al gemului s-a ridicat pana la multimea de muste asezate pe tavan care , fara sa ezite, s-au coborat lacome asupra feliilor de paine."Hei, cine v-a invitat aici ?" a spus croitorasul si le-a alungat cu o fluturare de mana.Mustele , insa, care oricum nu intelegeau limba germana , nu s-au dat batute ci au revenit intr-un numar si mai mare.Croitorasul si-a pierdut rabdarea , asa ca a inhatat o carpa de sub masa si a anuntat solemn : "Lasa ca va arat eu voua" ; apoi , a lovit obraznicele insecte fara nici o mila si a aruncat o privire pentru a observa rezultatul ... Omorase nu mai putin de sapte muste , care ramasesera nemiscate pe masa , cu picioarele zdrobite.Croitorasul nu s-a putut abtine sa nu isi admire vitejia si si-a zis in sinea lui " Hei, ce puternic sunt ! Tot orasul trebuia sa afle de aceasta fapta mareata ! "

Croitorul s-a apucat fara sa mai stea pe ganduri sa isi faca un brau pe care a cusut cu ata stralucitoare , cu litere mari, cuvintele :"Sapte dintr-o lovitura"."Cum , numai orasul sa afle ? Nu , nu este de ajuns ! Intreaga lume trebuie sa stie despre vitejia mea " , a rostit in gand croitorasul , iar inima a inceput sa ii joace voioasa in piept precum codita unui mielusel.Croitorasul si-a asezat pe mijloc braul si s-a hotarat sa plece in lume , gandindu-se ca atelierul lui era prea neincapator pentru maretia lui.Inainte de a pleca , a rascolit prin casa pentru a vedea ce putea lua cu el , dar nu a gasit decat o bucata veche de branza , pe care si-a pus-o in buzunar.Cand a iesit pe usa , a observat o pasarica care se incalcise si ramasese prizoniera intr-un tufis cu ramuri dese.A scos din capcana mica pasare si a asezat-o in buzunar , alaturi de branza.Dupa aceea , a pornit pe drum plin de indrazneala , atat de usor si agil incat nu simtea nici urma de oboseala.

Drumul l-a adus , in cele din urma, in fata unui munte pe care l-a catarat cu usurinta .Odata ajuns pe piscul muntelui a dat peste un urias , care il privea cu blandete.Coitorasul s-a indreptat curajos catre el si i- spus :"Buna ziua , amice ! Stai si privesti lumea intinsa la picioarele tale ? Eu ma duc intr-acolo ca sa imi incerc norocul.Poti sa imi dai vreun sfat pe ce drum sa o iau ? ' Uriasul s-a uitat cu dispret la micutul croitor si i-a zis :"Mai piticanie ! Creatura mica si obraznica !" "Aha , asta ti-e vorba ?" , a zis croitorasul si si-a desfacut nasturii de la haina aratandu-i uriasului braul care ii incingea mijlocul . "Acum vezi cu cine ai de a face ?" Uriasul a citit cuvintele scrise pe brau :"Sapte dintr-o lovitura" si s-a gandit ca era vorba despre sapte oameni omorati dintr-o data , asa ca l-a privit pe omulet cu un mai mare respect.

Cu toate acestea, gigantul a vrut sa il puna la incercare si a luat o piatra pe care a strans-o pana cand a tasnit apa din ea. "Fa si tu lucrul asta daca esti cu adevarat puternic " , a spus uriasul."Doar despre atat este vorba ? Nu-i decat o joaca de copii !" a raspuns croitorasul , dupa care si-a bagat mana in buzunar , a scos branza moale si a strans-o in palma pana a iesit zerul din ea.

"Mda , asta este o dovada " , a gandit uriasul , nevenindu-i parca sa creada ce putere avea aceasta piticanie.Apoi, uriasul a ridicat in mana o piatra si a aruncat-o cu atata forta in vazduh incat abia putea fi urmarita de privire."Ei bine , omuletule, fa si tu lucrul asta " , a spus uriasul." Buna aruncare " , a zis croitorasul , " dar piatra s-a intors totusi pe pamant ; eu voi arunca o piatra care nu va mai cadea inapoi ".Acestea fiind spuse, croitorasul a bagat mana in buzunar , a prins in palma pasarea pe care o salvase din tufis si a azvarlit-o in aer.Pasarica , fericita ca isi recapatase libertatea , s-a ridicat cu iuteala in inaltimi si nu s-a mai intors. "Ei, ce spui de asta , amice ?' , a intrebat croitorul."Mda, esti bun la aruncat" , a zis uriasul , "dar sa vedem daca poti cara si greutati asemeni mie ".

Gigantul l-a dus pe omulet in dreptul unui stejar imens care zacea prabusit la pamant si a spus :"Daca esti cu adevarat puternic , ajuta-ma sa duc copacul asta in afara padurii"."Foarte bine" , a raspuns croitorasul , " pune-ti tu pe umeri trunchiul , iar eu voi ridica crengile si ramurile, caci ele sunt mai grele".Uriasul si-a asezat trunchiul stejarului pe un umar , iar croitorasul s-a asezat confortabil pe o creanga de unde nu putea fi vazut, intrucat uriasul nu isi putea intoarce capul.In felul asta , gigantul cara intreg copacul , iar omuletul , care parea ca isi indeplineste sarcina lui , era fericit si plin de voie buna , astfel incat incepuse sa fluiere un cantecel , ca si cum caratul crengilor si ramurilor stejarului ar fi fost floare la ureche.

Dupa o vreme , obosit de greutatea dusa pe umar , uriasul nu a mai rezistat si a strigat " Ah , nu pot merge mai departe.Ai castigat ! Trebuie sa las stejarul jos ".Croitorasul a sarit sprinten pe pamant , a apucat crengile cu amandoua mainile , ca si cum le-ar fi dus in spate pana atunci si a zis batjocoritor :"Eh, esti asa de mare si nu esti in stare sa cari nici macar un copac !"

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Continuarea in articolul Croitorasul cel viteaz-Poveste de fratii Grimm (II)

Datoria lui Nastratin Hogea |Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

2010-01-30T17:33:00.000+01:00

Nastratin Hogea datora niste bani la bacanie . Intr-o zi , cand bacanul l-a intalnit pe ulita , i-a cerut inapoi datoria .

“Cati bani trebuie sa iti inapoiez ?” l-a intrebat Hogea.

“ 31 de parale” i-a raspuns bacanul.

“Nu-i asa ca si Muhtar iti datoreaza niste bani ?”

“Asa este , efendi Hogea , trebuie sa-mi dea inapoi 25 de parale.”

“Efendi Muhtar si cu mine suntem buni prieteni” a inceput sa explice Hogea.”Nu te ingrijora , pentru ca o sa-ti platim cele 25 de parale. Deci , cat mai ramane din datoria mea ? 6 parale.Asa incat, dupa ce imi vei da cele 6 parale ramase , ne vom achita unul de celalalt.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2010

Magarul si stapanul sau (I)

2010-01-30T17:09:00.000+01:00

Pe cand era condus pe o carare ingusta , aflata pe inaltimile unui munte , un magar s-a oprit dintr-o data din mers si a tasnit-o catre marginea adancii prapastii.

In momentul in care era gata sa se arunce in hauri , stapanul l-a apucat de coada , straduindu-se sa il traga inapoi.

Intrucat magarul se incapatana in efortul lui , barbatul i-a dat drumul , zicand :”Daca vrei sa zbori , n-ai decat sa o faci pe pielea ta.”

Morala : Un animal incapatanat trebuie lasat sa isi vada de drumul lui.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2010

Povestea bradului (I) , de Hans Christian Andersen

2009-12-13T19:22:00.000+01:00

-Prima parte -

Departe , departe , in adancul unei paduri , unde caldura soarelui si aerul proaspat alcatuiau un minunat loc de odihna , crestea un frumos bradut.Desi totul era atat de placut in jurul lui, bradutul nu era fericit , pentru ca voia sa fie la fel de inalt precum tovarasii sai , brazii si pinii care il inconjurau.Soarele il alinta , brizele usoare de vant ii faceau crengutele sa freamate , copii treceau pe langa el , zburdand cu voiosie , insa micutul brad nu dadea atentie nimanui.Uneori , copii aduceau cu ei cate un cos mare din paie umplut cu zmeura si fragi , se asezau langa bradut si spuneau , “Nu-i asa ca este copacel foarte frumos ?” Vorbele acestea , in loc sa il bucure , il intristau si mai tare pe bradut , pentru ca ii aduceau aminte ca nu este destul de mare.Bradutul crestea in fiecare an numai cu o schioapa sau o ramurica ; se stie ca putem descoperi varsta unui brad daca numaram cate crengi ii pleaca din trunchi.

Desi se inalta mereu , el se plangea :”Vai ! Cat de mult imi doresc sa fiu la fel de inalt ca si ceilalti copaci din jur , sa am crengi mari risipite in toate directiile , iar varful meu sa cuprinda cu vederea toata lumea inconjuratoare.In acest fel , pasarile ar veni sa isi faca cuib in ramurile mele , iar atunci cand ar bate vantul , m-as pleca usor , cu demnitate , asemeni inaltilor mei tovarasi.” Copacelul era dezamagit , si nu il puteau bucura nici razele calde ale soarelui , nici pasarile , si nici norii roz care zburau deasupra lui in vremea rasaritului sau a asfintitului.

Uneori , pe timp de iarna , atunci cand zapada se asternea , alba si stralucitoare , peste pamant , aparea topaind cate un iepuras care avea indrazneala sa sara chiar pe deasupra micului brad ; mai trebuie , oare , sa va spun cat de mult il intrista lucrul acesta ? Au trecut doua ierni , iar cand a sosit cea de-a treia , bradul crescuse atat de inalt incat iepurii nu mai puteau sari peste el , fiind obligati sa il ocoleasca.Cu toate acestea, bradul era la fel de nemultumit , si gandea in sinea lui :”Vai ! Daca as putea creste si mai mult si daca as putea deveni mai varstnic ! Nimic altceva nu are mai multa importanta in lumea asta !”

Atunci cand a sosit toamna , taietorii de lemne au venit in padure , ca de obicei , si au inceput sa doboare cativa dintre cei mai inalti copaci . Tanarul brad , care nu ajunsese inca prea mare , a tremurat , cuprins de fiori , la vederea nobililor copaci prabusindu-se bubuind la pamant.Dupa ce crengile acestora au fost taiate , trunchiurile lor arata atat de subtire si de golas , incat puteau fi cu greu recunoscuti.Apoi, ei au fost incarcati in carute si scosi afara din padure.

”Unde sunt oare dusi ? Ce se va intampla cu ei ?” isi dorea sa stie , framantat de curiozitate, tanarul brad.Asa ca , atunci cand a sosit primavara , si , odata cu ea , si berzele si randunicile , el le-a intrebat : “ Stiti , cumva, unde au fost dusi acei copaci ? Nu i-ati intalnit in calatoriile voastre ?”

Randunicile nu stiau nimic , dar barza, dupa ce a stat putin pe ganduri , a dat din cap si a spus :”Da , cred ca stiu cate ceva.Am intalnit cateva corabii noi atunci cand am zburat din Egipt .Ele aveau catarge frumoase care miroseau la fel ca si brazii.Cred ca aceste catarge erau facute din brazi.Te asigur ca erau foarte , foarte impunatoare.”

“Ah , cat de mult as vrea sa fiu indeajuns de inalt pentru a fi luat pe mare !” a spus bradul.”Ce este marea si cum arata ea ?”

“Hei , mi-ar lua prea mult timp ca sa iti explic,” a zis barza si si-a luat zborul cu repeziciune.

“Bucura-te de tineretea ta , “ i-a spus o raza de soare bradului ; “ bucura-te de cresterea frageda a trunchiului tau si de viata tanara care te insufleteste.”

Vantul a sarutat bradul , iar roua s-a asezat precum niste lacrimi de cristal pe crengile lui .Bradul nu le-a dat , insa , nici o atentie.

Se apropia vremea Craciunului si multi brazi tineri au fost taiati , unii chiar mai mici si mai fragezi decat bradul nostru care nu avea liniste gandindu-se cum sa paraseasca mai repede padurea in care se nascuse.Fragezilor brazi retezati , care fusesera alesi pentru frumusetea lor , li s-au legat crengile si au fost pusi in carute trase de cai pana dincolo de marginile padurii.

“Unde se duc oare ?” s-a intrebat bradul.”Nici macar nu sunt cu mult mai inalti ca mine .Chiar asa , unul din ei era mult mai scund.Si de ce nu li s-au taiat ramurile.Unde se duc oare?”

“Stim noi, stim noi , “ au ciripit randunelele ; “ne-am uitat prin ferestrele caselor din oras si am vazut ce se intampla cu ei.Brazii sunt impodobiti intr-un fel minunat.I-am vazut stand in mijlocul camerelor calde , ornati cu tot felul de lucruri frumoase : prajituri cu miere , mere invelite in poliala , jucarii si sute de lumanari din ceara.”

“Si apoi , “ a intrebat bradul , tremurand din toate ramurile , “si apoi ce se intampla ?”

“N-am vazut mai mult decat ce ti-am povestit , “ au raspuns randunelele , “dar ce am zarit ne-a fost indeajuns.”

“Ma intreb daca mi s-ar putea intampla si mie ceva atat de minunat , “ s-a gandit bradul.”Ar fi mult mai frumos decat daca as traversa marea.Cat de tare as vrea sa ajung si eu intr-o casa.Ah, cand va sosi oare Craciunul din nou ? Sunt acum destul de inalt si bine crescut , la fel ca si fratii mei luati din padure anul trecut.Vai ! Daca as fi pus intr-o caruta , pentru ca apoi sa fiu asezat in mijlocul unei camere calde , impodobit cu toata acea spendoare si stralucire ! In mod sigur , dupa aceea se intampla lucruri si mai minunate , altfel brazii nu ar fi decorati in felul asta.Ce poate sa fie ? Vreau asa de mult sa ajung sa aflu !”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Cum a facut Mos Craciun prima jucarie

2009-12-04T17:20:00.000+01:00

Fragmente din "Viata si aventurile lui Mos Craciun" , de L.Frank Baum

Mos Craciun era cu adevarat intelept , caci norocul sau i-a intarit hotararea se imprieteneasca cu cei mici din rasa lui. El stia ca purtarea lui era aprobata de cei nemuritori , desi ei nu il placeau prea mult.

In acest fel , Mos Craciun a inceput sa faca cunostiinta cu oamenii.El mergea prin munti si campii , oriunde putea intalni locuintele oamenilor.Fie ca era vorba despre casute izolate sau de grupuri de case numite sate , Mos Craciun gasea in aproape toate , mici sau mari , copii.

Cei mici s-au invatat in curand cu veselia , fata lui zambitoare si stralucirea plina de bunatate a ochilor sai.Desi era privit de parinti cu un oarecare jena , acestia erau totusi multumiti ca fetele si baietii lor isi gasisera un tovaras de joaca , care dorea sa le distreze odraslele.

Astfel incat , copiii zburdau si se jucau cu Mos Craciun , baietii i se urcau pe umeri , calarindu-l , fetele i se cuibareau in brate , iar bebelusii se agatau dragastosi de picioarele lui.Sunetul unui ras copilareasc il insotea oriunde se intampla sa fie ; si , pentru a intelege mai bine de ce era atat de iubit , trebuie sa stiti ca in acele vremuri copiii erau mult mai neglijati decat acum si li se dadea o mai mica atentie din partea parintilor lor , asa incat acestia priveau ca o minune faptul ca un om atat de bun ca Mos Craciun pierdea atata timp pentru a le face fericiti copii.Iar cei care ajungeau sa il cunoasca pe Mos Craciun deveneau , puteti fi siguri de asta , foarte fericiti.Fetele triste ale saracilor si necajitilor incepeau sa straluceasca dintr-o data ; ologul zambea , in ciuda nenorocului sau ; cei bolnavi renuntau la gemete si oftaturi , iar cei stapaniti de griji lacrimau atunci cand prietenul lor cel vesel sosea la ei noaptea , pentru a-i alina.

In numai doua locuri nu i se ingaduia lui Mos Craciun sa intre : in frumoasul castel a lordului din Lerd si in intunecatul castel al baronului Braun.In amandoua locurile erau copii , insa servitorii acestor palate ii tranteau usa in nas necunoscutului cu fata vesela , iar fiorosul baron Braun amenintase ca il va spanzura de zidurile castelului sau.Aceste lucruri il faceau pe Mos Craciun sa ofteze si sa se intoarca inapoi la locuintele mai sarace , in care era primit cu bucurie.

Dupa o vreme , iarna a inceput sa isi arate semnele.
Florile renuntau la viata , se vestejeau si dispareau ; gandaceii se ingropau adanc in pamantul cald ; fluturii paraseau pajistile , iar vocea izvorului devenea din ce in ce mai ragusita , ca si cum ar fi luat o raceala.
Apoi , fulgii de zapada au umplut cu totul cerurile din Valea Rasului , dansand cu indrazneala catre pamant si imbracand intr-un acoperamant alb acoperisul locuintei lui Mos Craciun.

Intr-o noapte Jack Gerila a batut la usa.
"Pofteste inauntru !" i-a strigat Mos Craciun.
"Vino tu afara !" i-a raspuns Jack , "stii ca nu-mi place caldura , iar tu ai un foc in casa."
Mos Craciun nu a avut ce face si a trebuit sa iasa .Il cunostea pe Jack Gerila din padure , si ii placea voiosul spiridus , chiar daca nu avea mare incredere in el.
"Hei , voi avea parte de o distractie pe cinste in aceasta seara , Mos Craciun !" a exclamat spiridusul."Nu-i asa ca este o vreme nemaipomenit de frumoasa ? Pana la ivirea zorilor voi ciupi cu gerul meu o multime de nasuri , urechi si degete de la picioare "
"Jack , daca tii la mine , nu te lega si de copii, " l-a rugat Mos Craciun.
"Si de ce as face asta ?" l-a intrebat , surprins , spiridusul.
"Ei sunt gingasi si lipsiti de aparare , " i-a raspuns Mos Craciun.
"Dar imi place sa ciupesc cu frig din cei gingasi !" a spus cu incapatanare Jack."Cei mai in varsta au o piele mai aspra si lucrul asta imi oboseste degetele."
"Cei mici sunt lipsiti de putere si nu se pot lupta cu tine , " a spus Mos Craciun.
"Ai dreptate ," a fost de acord , ganditor , Jack."Ei bine , in nopatea asta nu am sa pisc nici un copil , daca o sa pot rezista tentatiei , " a promis el ."Noapte buna , Mos Craciun !"
"Noapte buna."
Mos Craciun a intrat in casa si a inchis usa , iar Jack Gerila a zbughit-o catre cel mai apropiat sat.

Mos Craciun a aruncat pe foc un bustean , care a inceput sa arda cu stralucire.Langa camin statea Blinkie , o mare pisica ce ii fusese daruita de Peter Knook. Blana ei era moale si sclipitoare si avea obiceiul de a toarce mereu cantece nesfarsite de satisfactie.
"Nu voi mai vedea vreun copil prea curand ," i-a zis Mos Craciun pisicii , care , cu amabilitate , s-a oprit din tors pentru a asculta ce i se spune."Iarna s-a pornit din plin , zapada va fi inalta cat casa vreme de mai multe zile si nu voi mai putea sa ma joc cu micii mei prieteni."
Pisica si-a ridicat o labuta , si-a scarpinat ganditoare nasul , dar nu dat nici un raspuns.Atata timp cat focul ardea , iar Mos Craciun statea in scaunul lui confortabil nu avea de ce sa-i pese de vremea de afara.
Au trecut in felul acesta , multe zile si multe seri. Camara era intotdeuna plina de bucate , dar Mos Craciun nu se simtea bine , pentru nu avea de facut nimic altceva decat sa arunce pe foc lemne din stiva mare adusa de prietenul sau , Peter Knook.

Intr-o seara , el a cules din fata sobei o bucata de lemn si a inceput sa taie din ea cu cutitul sau cel ascutit.Nu se gandea la nimic anume , singura lui grija fiind sa isi ocupe timpul , asa ca ii fluiera si canta pisicii in timp ce scrijelea aschii din bucata de lemn.Pisica statea ridicata pe labele de dinapoi si il privea , ascultand , in acelasi timp , fluieratul voios al stapanului ei , care ii placea chiar mai mult decat cantecelele ei de tors.
In timp ce fredona , Mos Craciun se uita cand la batul lui , cand la pisica , pana cand lemnul din mainile lui au inceput sa capete o forma , forma clara a unui cap de pisica , cu doua urechi ridicate in sus.
Dintr-o data , Mos Craciun s-a oprit din fluierat si , atat el cat si pisica , s-au uitat cu uimire la lemnul sculptat. Apoi , el a scrijelit doi ochi si un botic , si a rotunjit partea de jos a capului astfel incat sa poata face si un gat.
Pisica nu stia ce sa inteleaga din ceea ce facea stapanul ei , asa ca statea incremenita , uitandu-se cu banuiala si intrebandu-se ce va urma in continuare.
Mos Craciun stia ce urma. Capul de pisica din lemn ii daduse o idee. El a manuit cutitul cu grija si maiestrie , facand , incetul cu incetul , forma unui corp de pisica care statea pe labele de dinapoi , exact asa cum era pisica adevarata , cu o coada dand ocol picioarelor ei din fata.

Munca aceasta i-a luat mult timp lui Mos Craciun, dar seara era lunga si nu avea nimic mai bun de facut.In cele din urma , el a inceput sa rada cu zgomot si multumire , uitandu-se la rezultatul muncii sale .Apoi, a asezat pisica sculptata , din lemn , langa pisica cea adevarata.
Pisoiul s-a uitat la imitatia lui , si-a ridicat furioasa parul de pe spate si a slobozit un mieunat sfidator. Pisica de lemn nu i-a acordat nici o atentie , iar Mos Craciun , a inceput sa rada iar , distrandu-se din plin.
Dupa aceasta , Blinkie s-a apropiat de figurina din lemn , pentru a o privi de aproape si a o mirosi cu inteligenta.Ochii si nasul ii spuneau ca aceasta creatura era doar lemn , in ciuda formei ei de pisica , asa ca Blinkie s-a asezat din nou pe labele din spate si a inceput sa toarca .In timp ce isi curata fata cu laba ei cu pernute moi, ea a aruncat , insa, o privire incarcata de admiratie catre stapanul ei.Poate ca pisica era la fel de multumita ca si noi , atunci cand ne uitam la o fotografie reusita de a noastra.
Mos Craciun era si el multumit de rezultatul muncii sale , fara a sti, insa, de ce . Intr-adevar , el avea toate motivele sa fie mandru de el in acea noapte , iar copii din intreaga lume ar fi trebuit sa se bucure alaturi de el.Intrucat Mos Craciun facuse , pentru intaia oara , o jucarie !

Traducere : freelancergabe2

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Povestea Sfantului Nicolae si a lui Pére Fouettard.Dupa o legenda frantuzeasca

2009-12-03T17:10:00.001+01:00

Era vremea recoltei.Roadele toamnei erau coapte , gata de a fi culese.
Trei baietei mergeau aproape in fiecare zi la camp , pentru a-i ajuta pe parintii lor sa adune graul.Pentru ca erau inca mici , uitau , de multe ori, de boabele galbui care trebuiau stranse , si se distrau culegand flori sau alergand dupa fluturii sprintari.

Intr-o zi , cand se intorceau de la camp , cei trei baieti au zarit , din varful unui deal , orasul invecinat , cu turnurile , palatele si parcurile lui minunate.Desi , de obicei, nu aveau voie sa mearga nicaieri fara a fi insotiti , tentatia era atat de mare incat au uitat cu desavarsire lucrul acesta si s-au indreptat catre oras pentru a vedea de aproape lucrurile ce pareau atat de frumoase de la departare.

Odata intrati in oras , au inceput sa paseasca voiosi pe strazile largi , uimiti de tot ceea ce vedeau.In ochii lor , orasul parea sa fie fermecat.Nici nu au simtit cum a trecut timpul pe langa ei, iar atunci cand a venit seara , tristi si infometati, si-au dat seama ca s-au ratacit si nu mai stiau drumul inapoi catre casa.

Dintr-o data , in fata unui magazin aratos , ei au zarit o firma pe care era scris cu litere mari : Macelarie.
"Macelarule , te rog, deschide-ne " , au strigat ei , in cor , "ne-am ratacit si vrem sa stam intr-o casa pana trece noaptea.Poti sa ne dai ceva de mancare si un pat in care sa dormim ?" Usa macelariei s-a deschis , iar copiii au pasit inauntru.

Ce credeti ca facut macelarul cu cei trei baieti ?
Atunci copiii cand au intrat in casa , macelarul tinea ascuns la spate un cutit lung si ascutit.El i-a ucis pe baietei , i-a taiat in bucati si i-a pus intr-un vas mare cu sare.

Ganditi-va la saracii parinti , stand singuri in casele lor , ingrijorati si amarati , intrebandu-se de ce copiii lor nu au ajuns acasa.Ei au varsat lacrimi amare , si s-au rugat , cerandu-i lui Dumnezeu ajutor si iertare.

Intr-o seara din luna decembrie , tot orasul se odihnea intre peretii caselor pline de caldura. Era zapada si ger , si nici un om indraznea sa iasa afara.Toate usile locuintelor erau ferecate... Dintr-o data , din ceruri, a coborat cu repeziciune o stralucire roz care a ajuns drept in mijlocul unei strazi.Acea stea cazatoare era chiar maretul Episcop , Sfantul Nicolae.

El a mers direct la usa macelariei , a batut cu putere , de trei ori , in usa si a zis : " Deschide-ne ." Macelarul a venit in graba sa vada cine il cauta.Genunchii ii tremurau de teama , caci nu putea uita de fapta lui cumplita . "Nobile vizitator , ce doresti de la mine ?" a intrebat el."Daca vrei, poti sa mananci si sa dormi in casa mea .Iti voi oferi cea mai buna sunca a mea ."
"Nu , " a spus maretul episcop , "du-te si deschide vasul cu saratura in care i-ai pus pe cei trei baietei."Dupa aceasta , Sfantul Nicolae a zis :" Inviati , ridicati-va , copii , caci vreau sa va binecuvantez. Sa fiti voiosi si fericiti precum pasarile care canta in cuibul lor in fiecare primavara.Ducati-va inapoi la parintii vostri."Fiecare dintre cei trei baieti s-a trezit si a inceput sa cante.

Macelarul cel crud trebuia sa isi primeasca rasplata. Pentru a-l pedepsi , Sfantul Nicolae l-a transformat in slujitorul sau , Pére Fouettard , si l-a condamnat sa il urmeze plin de rusine si urat de toata lumea pentru vesnicie.

Cerescule sfant , sa-i multumim lui Dumnezeu pentru aceasta fapta minunata !

Cei trei baietei s-au intors la casele lor si si-au sarutat plin de fericire parintii.
Din acea zi , Sfantul Nicolae vegheaza din inaltul cerului peste copii si le indeplineste dorintele.
In ziua de 6 decembrie , Sfantul Nicolae coboara din ceruri , se strecoara fara zgomot prin hornurile caselor si aduce copiilor buni, adormiti , cele mai frumoase jucarii.Copii obraznici il asteapta , insa , degeaba.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Scrisoarea lui Mos Craciun

2009-12-02T16:46:00.000+01:00

Craciunul se apropia cu pasi repezi.Adrian si George isi scrisesera deja scrisorile catre Mos Craciun si din cuvintele asternute pe hartie de catre cei doi baieti iesise la iveala un lucru neobisnuit : amandoi ii cerusera lui Mod Craciun aceleasi cadouri.
Amandoi baietii isi incheiasera scrisorile in acelasi fel : "La fel ca si pentru fratele meu."
Cu toate acestea , Adrian si George se intelesesera sa ceara o singura sanie pentru amandoi.Urmau sa se dea pe derdelus in aceeasi sanie.Nu-i asa ca lucrul asta era frumos si dulce ?

Intr-o noapte , dupa ce se s-au cuibarit in pat , Adrian a spus , "George , daca Mos Craciun o sa ne aduca patine , prietenul nostru , Alex , va putea sa ne invete sa patinam."
"Sigura ca da .Iar daca ne va aduce manusi groase , cu un singur deget , va si asa de distractiv sa construim o cazemata din zapada !" a adaugat George.
"Si un om de zapada , " a zis Adrian.
George a continuat : " Eu voi cobori pe sanie la vale , iar tu vei merge cu ea la deal."
"Nu cred ca va fi asa ," a strigat Adrian.
"De ce nu ?" a intrebat George.
"Pentru ca sania va fi si a mea , nu numai a ta."
"Da, va fi a amandorura" , a replicat George , "dar eu am ales primul sa ma dau cu ea la vale."
"Esti un baiat egoist !" a strigat Adrian.
"Ba tu esti !" , i-a raspuns George.
" Bine , nu-mi pasa ! Dar nu o sa mai dorm cu tine in pat . Ii voi spune mamei ca eu trebuie sa aleg primul cine se da cu sania , pentru ca sunt mai mare ca tine , " a racnit Adrian , sarind din pat , de langa fratele sau.
"Esti baiatul plangacios cel mare !" a strigat George , sarind din asternuturi , dupa fratele sau.

Adrian a fugit intr-o suflare la mama , iar George l-a urmat indeaproape.Amandoi erau furiosi si au inceput sa vorbeasca in acelasi timp .Fara sa inteleaga nimic din cuvintele lor, mama s-a ingrijorat .Baiatul cel mic nu fusese niciodata atat de rau cu fratele lui mai mare.Mama i-a sarutat pe obrajii fierbinti , i-a mangaiat pe cap si le-a spus cat de mult au intristat-o vorbele lor.Apoi , le-a explicat cat de nemultumit a fost Dumnezeu atunci cand a vazut cearta zgomotoasa dintre ei.
In acea noapte , baietii au adormit unul in bratele celuilalt , plini de dragoste si iertare.

In cele din urma , dupa asteptari infrigurate , a sosit ziua Craciunului.Baietii s-au trezit foarte devreme si au tasnit din pat pentru a vedea ce cadouri le lasase in ciorapi Mos Craciun.Tata i-a auzit si , amintindu-si cum se bucura si el de aceste clipe atunci cand era copil , le-a aprins lumina.
Fiecare din cei doi ciorapei rosii era indesat pana in varf .Langa ei erau asezate o multime de cutii si pachete cu daruri.Vai, ce de strigate fericite s-au putut auzi ! Ce distractie si ce fericire a cuprins intreaga casa ! Se parea ca toate dorintele din scrisorile catre Mos Craciun fusesera implinite.
Deodata , Adrian a strigat , "Hei , George , este si o scrisoare !"
Cei doi baieti si-au adunat capetele deasupra hartiei si , ajutati de tatal lor , au citit cele ce urmeaza :

" Dragii mei copii , Nu v-am adus nici o sanie in acest an.Cearta voastra a fost asa de inspaimantatoare incat m-am temut sa o mai aduc.Am scos-o din sac inca de acum o saptamana. Fiti pregatiti sa v-o aduc la anul.Craciun fericit !" Mos Craciun

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Spiridusul Craciunului

2009-12-01T07:41:00.001+01:00

In serile intunecate dinaintea Craciunului se poate auzi , uneori, clinchetul usor al unui mic clopotel.
Daca s-a intamplat sa auzi un astfel de sunet cristalin , poti sa fii sigur ca un spiridus al Craciunului este undeva , aproape de tine.

Aceasta fiinta micuta , purtand o caciulita de culoare rosie , se ascunde de oameni cu foarte mare grija , dar , uneori , clopotelul mititel din varful caciulitei il da de gol cu clinchetul lui melodios.

In unele seri dinaintea Craciunului , poti vedea , daca esti foarte atent , umbra unui astfel de spiridus trecand in goana prin dreptul ferestrei.Daca nu stii de ce un spiridus al Craciunului a trecut pe la fereastra ta , iti pot spune ca una din sarcinile importante ale unei astfel de fiinte magice este aceea de a se asigura ca le merge bine tuturor copiilor.In acelasi timp , spiridusul de Craciun vrea sa vada daca copii se trezesc odihniti dimineata , daca isi mananca micul dejun si se spala pe dinti .Spiridusul observa care dintre copii sunt cuminti, si care se tin de nazabatii, si apoi ii sopteste la ureche lui Mos Craciun tot ce a vazut.

In perioada Craciunului , toata lumea trebuie sa se poarte frumos cu animalele , pentru ca ele se inteleg foarte bine cu spiridusii.
Spiridusii Craciunului inteleg limba animalelor si afla imediat daca cineva a chinuit un animal sau s-a purtat urat cu el.

In Ajunul Craciunului , spiridusii se asteapta sa fie tratati cu farfurii pline de supa , dar si cu alte bunatati .Ei sunt multumiti atunci cand farfurioarele cu mancare le sunt asezate intr-un loc intunecat , de exemplu in podul unei case , loc in care pot gusta din bucatele gustoase fara a fi deranjati de oameni.

Spiridusii trebuie sa manance foarte mult in ajunul de Craciun , pentru ca trebuie sa fie plini de energie , gata sa munceasca din greu pentru a-l ajuta pe Mos Craciun sa imparta cadorile mari si mici copiilor din toata lumea.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Otetul lui Nastratin Hogea | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

2009-11-30T16:22:00.000+01:00

Se dusese vorba prin sat ca Nastratin Hogea avea un borcan mare , plin cu un otet vechi de 40 de ani.Intr-o zi , un vecin si-a luat inima in dinti , si a batut la usa casei lui Hogea.

“Efendi Hogea , este adevarat ca ai un borcan plin cu otet vechi de 40 de ani ?”

“Este adevarat , “ a raspuns Nastratin Hogea.

“Poti sa imi dai si mie , rogu-te , o ceasca din otetul asta ?”

“Nu , “ i-a taiat-o scurt Hogea.

“Bine , Efendi Hogea , “ a insistat , nemultumit , vecinul , “ de ce nu imi dai si mie un pic ? Nu ti-am cerut decat o ceasca.”

“Nu-ti dau , “ i-a explicat Nastratin Hogea , “pentru ca daca as fi dat cate o ceasca oricui mi-ar fi cerut , otetul meu nu ajungea sa fie vechi de 40 de ani.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Maimutele si cei 2 calatori , fabula de Esop

2009-11-29T06:44:00.000+01:00

Doi oameni , dintre care unul spunea intotdeuna adevarul , iar celalalt nu zicea decat minciuni , calatoreau impreuna si , din intamplare , au ajuns in tara maimutelor.

Unul dintre maimutoi , care se numise singur rege peste semenii lui , a poruncit ca cei doi sa fie prinsi si adusi in fata lui , pentru a afla ce impresie face el printre oameni.

De asemeni , el a poruncit sa-i fie adus un tron pe care sa sada si a ordonat ca maimutele sa insiruiasca in doua randuri la stanga si la dreapta lui , asa cum era obiceiul printre oameni.

Dupa toate aceste pregatiri , maimutoiul a facut un semn ca oamenii sa fie condusi in fata tronului , si i-a intrebat : “ Ce fel de rege vi se pare ca sunt , strainilor ?”
Calatorul cel mincinos a raspuns : “ O, mie mi se pare ca sunteti cel mai puternic rege de pe pamant.”
“Si ce parere ai despre cei care ma inconjoara ?” a continuat sa intrebe maimutoiul.
“Acestia “ , a replicat mincinosul , “ sunt o companie aleasa a domniei tale , potriviti a fi macar ambasadori sau conducatori de armate.”

Maimutoiul , la fel de multumit ca si curtea sa de aceste minciuni , a poruncit sa I se dea un dar de pret lingusitorului.

Vazand cele petrecute , calatorul care rostea numai adevarul si-a spus in sinea lui :”Daca o rasplata asa de mare a fost data pentru o minciuna , ce fel de cadou ma asteapta oare pe mine ,care , potrivit obiceiului meu , nu spun decat adevarul ?”
Apoi, maimutoiul s-a intors cu repeziciune spre el si l-a intrebat : “Te rog , spune-ne , ce crezi despre mine si prietenii mei ce ma inconjoara ?”
Omul a raspuns : “ Cred ca esti un maimutoi foarte aratos , iar alaiul tau este alcatuit din niste maimute foarte prezentabile.”

Infuriat la auzul acestor adevaruri , regele maimutelor a poruncit ca omul sa fie sfasiat de coltii si ghearele supusilor lui.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Nastratin Hogea si casa plina | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

2009-11-28T08:22:00.000+01:00

Unul din vecinii lui Nastratin Hogea i-a cerut odata un sfat despre cum sa se descurce cu familia lui numeroasa in micuta casa pe care o avea.

“Efendi Hogea, “ s-a plans el , “camerele noastre sunt atat de mici incat , pur si simplu , nu mai incapem in ele.Cu totii , eu , nevasta mea , soacra-mea si cei trei copii ne inghesuim unul peste altul in casuta noastra stramta.Esti un om intelept , asa ca ar trebui sa gasesti o solutie.Spune-mi, te rog , ce sa fac !”

“Cate pasari ai in cotet ?” l-a intrebat Hogea.
“Pai, Efendi Hogea , am 5 gaini si un cocos.”
“Adu-le pe toate in casa !”
“Vai mie ! “ a exclamat sarmanul taran , “Efendi Hogea , casa este prea mica si fara orataniile astea !”
“Incearca !” a insistat Nastratin Hogea , “ si vei vedea ca o sa-mi fii recunoscator.”

Vecinul nu era multumit de sfat , insa nu indraznea sa puna la indoiala intelepciunea lui Hogea.Fara tragere de inima , a prins gainile si cocosul si le-a adus in casa.A doua zi dimineata , a alergat intr-o suflare la casa lui Nastratin Hogea.

“Efendi Hogea , este mult mai rau decat inainte . Eu, nevasta-mea , soacra-mea , 3 copii , 5 gaini si un cocos inghesuiti in micuta mea casa ! Nu mai avem cum sa ne miscam unul de altul ! “ s-a jeluit vecinul.Vorbele acestea nu l-au induiosat insa pe Hogea.

“Ai un magar , nu-i asa ?”
“Da , Efendi Hogea , am un magar batran , “ i-a raspuns omul.
“Ia magarul si du-l in casa !” a zis Hogea. Oricat s-a impotrivit si s-a plans vecinul , Nastratin Hogea nu s-a dat batut si a continuat sa sustina ca aceasta era cea mai buna solutie , asa ca bietul om a facut asa cum i s-a zis. A doua zi dimineata , el a alergat ca din pusca la casa lui Nastratin Hogea , de asta data mult mai disperat decat in ziua dinainte.

“Efendi Hogea ! Este imposibil ! Nevasta , soacra , copii , gainile , cocosul si magarul intr-o singura casa ! Am avut o noapte de cosmar.Nu mai exista loc nici macar sa respiri.”

“Daca mi-aduc bine aminte , ai in ograda doi miei , nu-i asa ?”
“Oh , nu ! Efendi Hogea , nu-mi spune sa aduc in casa si mieii ! Nu am loc unde sa-i mai pun si pe ei !”
“Nu te lasa cuprins de teama , prietene , “ l-a imbarbatat Hogea pe omul cel chinuit , “in cele din urma imi vei multumi.” Vecinul , patruns de speranta ca Hogea cunoaste ceva ce lui ii este ascuns , a bagat in casa si cei doi miei in noaptea ce a urmat .A doua zi dimineata , el era la pragul usii lui Nastratin Hogea , obosit si plin de suparare.

“Efendi Hogea , ce ai de gand sa ne faci ? Casa imi este indesata de familia mea si de animalele din ograda.Soacra-mea m-a amenintat ca ma omoara , iar nevasta-mea a spus ca ma paraseste . Nu mai pot trai in halul asta !”

Nastratin Hogea s-a gandit vreme de un minut , apoi a zis : “ Acum , scoate afara din casa toate animalele : gainile , cocosul , magarul si mieii .Du-i inapoi la cotetul , grajdul si ograda lor.Scoate-i pe toti afara !”

A doua zi dimineata , vecinul a sosit din nou in fata usii lui Hogea.
“Da , Nastratin Hogea , esti cu adevarat un om intelept.Mi-ai rezolvat necazul ! Acum casa mea este atat de larga si de spatioasa si exista loc pentru fiecare ; copii se pot juca , noi putem dormi si toata lumea este fericita,” a spus omul.”Iti multumesc si fie ca Alah sa te binecuvanteze !”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Furnica si porumbelul , fabula de Esop

2009-11-27T16:02:00.000+01:00

O furnica sosita la malul unui rau pentru a-si potoli setea , a fost luata de apele repezi si era cat pe ce sa se inece.

Un porumbel , asezat pe o creanga intinsa deasupra raului , a zarit furnica aflata la necaz , asa ca a smuls o frunza din copac si a a lasat-o sa cada in apele involburate , chiar langa neajutorata insecta.Furnica s-a catarat de indata pe frunza si a plutit in siguranta pana la malul raului.

La putin timp dupa aceasta , un om care se ocupa cu prinsul pasarilor a venit sub copacul de langa rau si si-a intins capcana din ramurele de lamai dedesuptul porumbelului care statea nepasator pe creanga lui.

Furnica a observat ce se intampla si l-a piscat pe om de picior.Cuprins de durere , acesta a scapat din maini capcana , care s-a lovit de pamant.Zgomotul l-a speriat pe porumbel si l-a facut sa isi ia zborul.

Morala : “ Un bine atrage dupa el un alt bine.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Nastratin Hogea si curmalele | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

2009-11-26T16:43:00.001+01:00

Intr-o zi , Nastratin Hogea si sotia lui se delectau mancand curmale.Nevasta a observat , la un moment dat , ca Hogea inghitea curmalele cu tot cu samburi.

“Efendi Hogea ,” a intrebat ea , “ de ce mananci curmalele cu tot cu samburi ?”

Nastratin Hogea i-a raspuns : “ Pentru ca atunci cand negustorul mi-a vandut curmalele , el a cantarit si samburii.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Furnica si omida (crisalida) , fabula de Esop

2009-11-25T18:14:00.000+01:00

Pe cand alerga vioaie in lumina soarelui , cautand ceva de imbucat , o furnica a dat peste o omida ( crisalida) pe cale de a se schimba in fluture.Omida si-a miscat coada si , in acest fel ,a atras atentia furnicii , care si-a dat dintr-o data seama ca este in prezenta a ceva viu.

“Biata , firava creatura !” a exclamat , plina de dispret , furnica , “ce soarta amara te asteapta ! In timp ce eu ma pot misca incolo si incoace , dupa cum imi doresc , si ma pot catara , daca mi-e pofta , chiar si in cel mai inalt copac , tu ramai prizoniera a corpului tau ,a gogoasei tale , avand numai putinta de a misca din coada.” Omida a auzit aceste cuvinte , dar nu a dat nici un raspuns.

Cateva zile mai tarziu , gogoasa crisalidei a ramas goala . Nedumerita , intrebandu-se unde a disparut omida de acolo , furnica a fost , la un moment dat , umbrita si descumpanita de aripile imense ale unui frumos fluture care zbura deasupra ei .

“Uita-te la mine ,” a spus fluturele , “ tu , biata si firava creatura ! Lauda-te acum cu puterea ta de a te misca si catara.”Dupa ce a zis cuvintele acestea , fluturele s-a inaltat in aer si , purtat de adierea vantului de vara , a iesit din vederea furnicii pentru totdeuna.

Morala : “Aparentele sunt inselatoare”.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Struguri in dar | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

2009-11-23T16:19:00.001+01:00

Intr-o zi , Nastratin Hogea se indrepta spre casa cu un cos plin cu struguri.Atunci cand copilul din vecini a vazut boabele zemoase , pofta l-a indemnat sa ceara cativa .

Hogea i-a daruit cate un ciorchine din fiecare soi , dar copilul a i-a spus ca vrea mai multi.

Pentru a nu ramane fara nici un strugure inainte de a ajunge acasa , Nastratin Hogea a trebuit sa inventeze o scuza.

“Fie ca sunt multi, fie ca-s putini ,” a zis el , “toti strugurii au acelasi gust.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Etiopianul , fabula de Esop

2009-11-22T12:18:00.000+01:00

Cumparatorul unui sclav negru era convins ca pielea noi lui achizitii era de culoare neagra din cauza murdariei adunate , datorita neglijentei fostului sau stapan.

Atunci cand l-a adus acasa pe noul sau sclav , stapanul a incercat sa il curete prin toate mijloacele pe care si le putea imagina , si a pus ca pielea bietului etiopian sa fie frecata fara incetare.

Din cauza atator bai , sclavul a racit dar nu si-a schimbat in nici un fel culoarea.

Morala : " Ceea ce este crescut din oase ramane intotdeuna lipit de piele."

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Intalnire stiintifica | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

2009-11-22T06:59:00.000+01:00

Un invatat strain si invataceii lui au trecut odata prin Aksehir. Invatatul a cerut sa vorbeasca cu cel mai destept om din oras.Desigur , locuitorii l-au chemat de indata pe Nastratin Hogea.Savantul strain nu vorbea limba turca iar Hogea nu stia nici o limba straina , asa ca cei doi oameni intelepti au trebuit sa comunice prin semne , in timp ce ceilalti ii urmareau cu fascinatie.

Strainul a desenat cu un bat , in praf , un cerc mare.Nastratin a luat batul si a impartit cercul in doua.Strainul a trasat o linie perpendiculara peste cea a lui Hogea si , in acest fel , cercul a fost impartit in patru.Invatatul a indicat cu creanga primele trei sferturi de cerc , si , apoi, pe al patrulea.Nastratin Hogea a rotit batul deasupra celor patru sferturi de cerc.Dupa aceea , strainul si-a facut palmele caus , indreptate in sus , si a miscat din toate degetele.Nastratin Hogea i-a raspuns facandu-si si el palmele caus , dar le-a indreptat in jos , agitandu-si , in acelasi timp, degetele.

Cand intalnirea a luat sfarsit , invataceii savantului strain l-au intrebat pe acesta care a fost subiectul discutiei prin semne.

“Nastratin Hogea este cu adevarat un om invatat” a raspuns el.”I-am spus ca pamantul este rotund , iar el mi-a raspuns ca este inconjurat la mijloc de ecuator.Eu i-am zis ca pe trei sferturi din planeta noastra este apa si pe un sfert pamant.El mi-a comunicat despre existenta curentilor oceanici si a vanturilor.Eu i-am spus ca apa se incalzeste si transforma in vapori care se ridica la cer , iar el mi-a replicat ca acesti vapori se racesc si cad pe pamant sub forma unor ploi.”

Oamenii din Akseir erau de asemeni curiosi sa afle despre ce se discutase si s-au adunat in jurul lui Nastratin Hogea.

“Strainul se pricepe la mancare ,” a inceput sa explice Hogea. “El a spus ca si-ar dori o tava mare cu baclavale.Eu i-am raspuns ca nu poate avea decat jumatate din ea.Apoi, mi-a zis ca siropul trebuie sa fie facut din trei sferturi zahar si un sfert miere.Am fost de acord si i-am atras atentia ca siropul trebuie sa fie amestecat bine.Dupa aceea , el si-a dat cu parerea ca baclavalele trebuie gatite la un foc mare , iar eu am adaugat ca trebuie neaparat sa presaram niste nuci pisate deasupra.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Spiridusul din trandafir , poveste de Hans Christian Andersen

2009-11-21T19:22:00.000+01:00

In mijlocul unei minunate gradini se inalta o tufa de trandafiri plina de flori , iar in cea mai frumoasa floare traia un spiridus atat de mic incat nici cea mai agera privire a unui om nu il putea zari.Era la fel de dragut si chipes ca si un copil , si era inzestrat cu aripi care i se intindeau de la umeri pana la picioare.
In spatele fiecarei petale a trandafirilui , el avea cate un mic dormitor cu un patut ca de puf.Cat de parfumate erau camerele sale , si cat de transparenti si stralucitori erau peretii acestora , caci ei erau facuti cu totii din petalele roze ale trandafirului !
Cat era ziua de lunga , spiridusul zburda sub razele calde ale soarelui si zbura din floare in floare , dansa printre aripile multicolore ale fluturasilor sau masura cu pasul cat de lunga putea fi frunza unei plante.Pentru ca , vedeti voi, frunza unei flori cuprindea pentru el tot atatea drumuri si sosele cat o intreaga tara.Se putea intampla ca o astfel de calatorie sa nu se sfarseasca nici macar pana la apusul soarelui !

Intr-o seara a venit , insa , frigul , a inceput sa cada roua si vantul a inceput sa bata cu putere.Sosise timpul sa se intoarca acasa , in floarea lui ! Desi s-a grabit cat a putut mai tare, atunci cand a ajuns la trandafirul lui , acesta isi inchisese petalele .Nici macar o singura petala nu ramasese deschisa ! Nu avea cum sa mai intre in casuta lui ! Micutul spiridus era foarte inspaimantat , pentru ca nu i se intamplase niciodata sa ramana afara peste noapte .In fiecare seara , el adormea in parfumul placut al petalelor care il adaposteau de frig si vant.Spiridusul a inceput sa se gandeasca cu groaza ca nu il mai astepta altceva decat moartea !

Dintr-o data , si-a amintit de o tufa de caprifoi din gradina , ale carei flori se asemanau cu niste coarne de taur.Poate ca unul din acestea i-ar fi putut sluji drept adapost in care se doarma pana spre dimineata !

Pe data , spiridusul a zburat in celalalt capat al gradinii , a ajuns in fata caprifoiului si a ramas incremenit in aer. Sst ! Liniste ! Sub frunzele mari ale tufei erau doi oameni ! Cea mai frumoasa fata pe care ti-ai fi putut-o inchipui si cel mai frumos baiat pe care ti l-ai fi putut imagina ! Cei doi erau uniti intr-o imbratisare atat de stransa incat pareau ca nu se vor mai desparti niciodata.Ei se iubeau atat de mult ! Mai mult chiar decat cel mai dragastos copil si-ar putea iubi mamica sau taticul.

“Iubita mea , trebuie , totusi , sa ne despartim,” a spus la un moment dat baiatul .”Fratelui tau nu ii place de mine , asa ca vrea sa ma trimita intr-o lunga calatorie , peste munti si oceane.Cu bine , draga mea , vei ramane intotdeuna in inima mea !”

Apoi , cei doi indragostiti s-au sarutat , iar tanara fata i-a daruit iubitului ei un trandafir.Inainte de a i-l da , ea a sarutat floarea cu atata iubire si caldura incat petalele trandafirului s-au deschis , iar spiridusul s-a strecurat cu repeziciune inlauntrul lui.In timp ce isi culca capul pe perna moale si parfumata a unei petale , el a putut auzi , “ Ramai cu bine ! Adio ! “ , apoi a simtit ca trandafirul fusese asezat chiar langa inima tanarului.Vai , cat de tare bubuia inima aceea ! Micutul spiridus nu putea adormi din cauza batailor asurzitoare !

Trandafirul nu a ramas , insa , pentru mult timp lipit de acea inima bubuitoare.In timp ce mergea singuratic prin padurea intunecata , indragostitul a a scos floarea de la san si a sarutat-o atat de des si de apasat incat spiridusul era cat pe ce sa fie strivit.Prin panza subtire a petalelor el putea simti buzele fierbinti ale tanarului , in timp ce trandafirul se deschidea ca si cum ar fi fost incalzit de razele cele mai calduroase ale soarelui de amiaza.

Dintr-o data , pe cararea din padure a aparut un alt barbat.Era chiar fratele cel rautacios si innegurat al tinerei fete ! El a scos de la brau un pumnal lung si ascutit si l-a injunghiat de moarte pe indragostitul care saruta plin de pasiune trandafirul.Apoi, ucigasul a taiat capul tanarului si l-a ingropat impreuna cu trupul in pamantul reavan de la radacina unui tei.

“Acum este mort si uitat !” si-a spus in sinea lui fratele cel rau.”Lumea va crede ca el a plecat intr-o calatorie lunga si plina de primejdii in care si-a pierdut viata.Da , el nu se va mai intoarce vreodata , iar sora mea nu va mai indrazni sa ma mai intrebe despre el.” Apoi, ucigasul a presarat frunze uscate deasupra pamantului in care il ingropase pe indragostit si s-a intors acasa ascuns de intunericul noptii.

El nu era insa singur , asa cum se credea. Micutul spiridus il insotea. Pentru ca , in vreme ce fratele cel rau sapase mormantul , cazuse in parul lui o frunza uscata din tei , iar in frunza aceea facuta sul se afla chiar spiridusul.Acum , palaria barbatului acoperea frunza , iar in in bezna de acolo spiridusul tremura de groaza si manie la amintirea faptei groaznice la care fusese martor.

Omul cel rau ajuns acasa atunci cand mijeau zorile.Si-a dat jos palaria si s-a dus in camera sorei sale.Frumoasa fata era intinsa pe pat si visa la iubitul ei , pe care il credea plecat departe , calatorind peste munti si mari.Pacatosul frate s-a aplecat asupra ei si a inceput sa rada cu cel mai hidos ras auzit vreodata , iar frunza uscata i-a cazut din par si s-a asezat pe asternutul patului.El n-a observat-o si , in curand , s-a dus in camera lui pentru a trage un pui de somn.

Micutul spiridus a iesit afara din frunza facuta sul , s-a strecurat in una din urechile fetei adormite si i-a povestit acesteia , ca in vis , povestea ingrozitoarei crime.El i-a descris partea din padure in care fratele ei ii ucisese iubitul si locul in care fusese sapat mormantul . Dupa aceea , i-a soptit :” Si ca sa te convingi ca nu a fost doar un vis , atunci cand te vei trezi , vei gasi o frunza uscata de tei pe asternutul patului tau.”Atunci cand s-a desteptat, primul lucrul pe care l-a zarit fata a fost frunza de tei.

Vai , ce lacrimi amare si fierbinti a varsat tanara fata ! Ea nu a indraznit , totusi , sa lase sa i se vada durerea.Fereastra camerei ei a stat deschisa toata ziua , si spiridusul , desi putea sari cu usurinta in gradina , la trandafirii si celelalte flori pe care le indragea , a ramas acolo , pentru ca nu suporta sa o lase singura pe indurerata fata.

In dreptul ferestrei crestea o tufa de trandafiri care inflorea in fiecare luna , asa ca , spiridusul si-a facut culcus intr-una din aceste flori , astfel incat sa poata veghea asupra sarmanei fete.Adeseori, fratele ei a intrat in camera , insufletit de o bucurie rautacioasa , dar ea nu a indraznit sa spuna nici macar o vorba despre amaraciunea din inima ei.

Atunci cand a venit noaptea , fata s-a furisat afara din casa si s-a dus in padure , in locul pe care il vazuse in vis.Ea a dat deoparte frunzele de pe proaspatul mormant , a sapat cu mainile in pamantul moale si , in cele din urma , a gasit trupul iubitului ei.Cat de amarnic a plans si l-a jelit , si cat de fierbinte s-a rugat lui Dumnezeu sa ii fie luata si ei viata ! Daca ar fi putut , ar fi luat cu ea corpul celui iubit, insa intrucat asa ceva ii era peste puteri , a a ridicat in maini capul palid , cu ochii inchisi si l-a sarutat pe gura rece , apoi , cu degete tremurande , a dat deoparte tarana din frumosul par.

“Cel putin , pe acesta il pot duce cu mine , “ si-a spus ea lacrimand.Dupa aceasta , a ingropat inapoi trupul si a risipit iarasi frunze uscate deasupra anonimului mormant.Capul iubitului, l-a luat insa cu ea , impreuna cu o tufa de iasomie care crestea acel loc , si a pornit inapoi spre casa.

Imediat ce a ajuns in camera ei , a adus cel mai mare vas de flori pe care l-a putut gasi si a asezat in el capul.Apoi, l-a acopert cu pamant si a plantat deasupra tufa de iasomie adusa din padure.

Micutul spiridus nu mai putea suporta sa vada atat durere! “Ramai cu bine ! Adio !” a zis el , si a zburat afara , la trandafirul sau din gradina.Acesta se vestejise insa si se uscase ; ramasesera din el numai cateva frunze uscative , care atarnau batute de vant.”Vai,” a oftat spiridusul.”Cat de repede se duce ceea ce este frumos si bun in lumea asta !”Dupa aceea , a reusit , totusi, sa gaseasca un alt trandafir , in care si-a gasit o locuinta confortabila , in spatele petalelor delicate , gingase.

In fiecare dimineata , spiridusul zbura pana la fereastra bietei fete si o gasea intotdeuna plangand deasupra vasului de flori . Usor , delicat, lacrimile ei cadeau peste tufa de iasomie si , pe zi ce trecea , fata devenea mai palida si mai slaba , iar tufa crestea mai viguroasa si mai verde.Din cele cateva ramuri au aparut , una cate una , noi crengute , pe care au aparut mici boboci de flori , rasfatati de sarutarile fetei.

Atunci cand pacatosul ei frate o gasea langa vasul de flori , incepea sa o certe si sa o intrebe de ce se purta in felul acela prostesc.Lui nu ii placea dragostea sorei lui fata de acea tufa de iasomie si nu intelegea de ce ea plange aplecata deasupra ei.El nu avea de unde sa stie ce ochi inchisi zaceau ascunsi acolo si ce buze reci sarutau acum pamantul din glastra.

Intr-o zi , spiridusul a gasit-o pe fata atipita langa vasul de flori si i-a soptit in ureche despre noaptea in care el o zarise langa iubitul ei , in gradina , despre aroma trandafirilor si spiridusii care traiesc ascunsi in ei.Ea a fost cuprinsa de mrejele unui vis dulce , incantator si , in timp ce isi visa clipele cele mai frumoase din viata , s-a stins usor, plecand de pe lumea aceasta. Moartea ei a fost usoara ca atingerea unui inger , iar ea ajuns degraba in rai , alaturi de iubitul ei.Florile de iasomie si-au deschis clopoteii lor mari si au dat nastere unei miresme dulci, minunate.Pentru ca numai in acest fel stiu florile sa ii planga pe cei dragi.

Fratele cel rau a vazut frumoasa planta inflorita si a luat-o cu el , ca o amintire de la sora lui, asezand-o in camera lui, aproape de pat , intrucat frumusetea florilor era nemaipomenita , iar parfumul lor mereu proaspat si dulce.Micutul spiridus a insotit , insa, vasul de flori pana in odaia omului pacatos , si a zburat printre crengile iasomiei , din floare in floare .In fiecare dintre ele a descoperit cate suflet mititel si fiecaruia el i-a spus povestea uciderii omului al carui cap era asezat chiar in pamantul de sub tufa.El le-a istorisit despre fratele cel rau si despre biata lui sora.

“Stim lucrul acesta !” i-a raspuns fiecare sufletel din fiecare floare.”Doar ne-am nascut din ochii si buzele celui omorat . Stim totul ! Stim totul ! “ au repetat ei si au dat din cap intr-un fel ciudat.Spiridusul trandafirului nu intelegea cum de pot fi aceste mici suflete atat de linistite si impacate , asa ca a zburat la albinele care isi aduna mierea si le-a istorist groznica poveste despre fratele cel rau.Acestea s-au dus indata la regina lor si i-au spus ce auzisera .Pe loc , regina a poruncit tuturor albinelor ca a doua zi dimineata sa isi ia zborul catre casa si sa il ucida pe fiorosul asasin.

In noaptea care a urmat, s-a petrecut insa ceva cu totul si cu totul neasteptat.Era prima noapte dupa ce fata murise , si , in timp ce fratele cel rau adormise linistit in patul de langa vasul cu tufa de iasomie , florile s-au deschis dintr-o data si din fiecare din ele a iesit cate un spiridus invizibil , inarmat cu o micuta lance otravita.Mai intai , ei au intrat in urechile omului si l-au chinuit povestindu-I cele mai groaznice vise pe care si le putea inchipui , apoi au zburat pana la buzele lui si si i-au impuns limba cu lancile lor otravite.

“Acum l-am razbunat pe omul ucis !” au strigat cu totii , in cor , apoi au zburat inapoi in clopoteii florilor de iasomie.

La sosirea diminetii, prin ferestrele deschise , au patruns in camera micutul spiridus si intregul roi de albine , condus de regina , gata de a-l ucide pe fratele cel rau.

El nu mai era , insa, in viata , iar oamenii care au venit dupa aceea langa patul lui au spus ca murise din cauza miresmei de iasomie. Micutul spiridus a inteles ca omul fusese ucis datorita razbunarii florilor si i-a marturisit acest lucru reginei care , impreuna cu intregul ei roi a inceput sa bazaie fara incetare in jurul vasului de flori , nimeni nefiind in stare sa le alunge de acolo.Atunci cand un om a incercat sa ia ghiveciul , o albina l-a intepat in mana si acesta s-a spart in tandari pe podea.In acel moment , toti oamenii din jur au putut sa vada un craniu alb si au stiut de indata ca omul mort din pat era un ucigas.

Regina albinelor a zburat prin vazduh si a cantat despre razbunarea florilor si micutul spiridus din trandafir si despre cum in spatele celei mai mici frunze se ascunde Cineva care poate descoperi si razbuna orice fapta rea.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Lupul moralist , fabula de Grigore Alexandrescu

2009-11-21T10:24:00.000+01:00

V-am spus, cum mi se pare, de nu iti fi uitat,
Ca lupul se-ntamplase s-ajunga imparat.
Dar fiindca v-am spus-o, voi inca sa va spui

Ceea ce s-a urmat sub stapanirea lui.

Auzind imparatul ca-n staturile sale
Fac napastuiri multe parosii dregatori,
Ca pravila sta-n gheare, ca nu e deal sau vale
Unde sa nu vezi jertfe mai multi prigonitori,
Porunci sa se stranga obsteasca adunare
Langa un copac mare;
Caci vrea pe unii-altii să ii cam dojeneasca,
Si-n putine cuvinte,
Sa le-aduca aminte
Datoriile lor.

Toti se infatisara ; si-naltimea lupeasca
Incepu sa vorbeasca
C-un glas dojenitor:
"Domnilor de tot felul! Bune sunt astea toate?
Datoriile slujbei astfel le impliniti?
Nu aveti nici sfiala, nici frica de pacate,
Sa faceţi nedreptate si sa napastuiti?
Toate slujbele voastre tara vi le plateste:
Inca, pe la soroace,
Cate un dar va face.
Dar reaua naravire,
Ce o aveti din fire,
Nu se tamaduieste.
Vedeti cu ce morti grele
Se ispravesc din lume
Si cum lasa rau nume
Acei care fac rele.
Ganditi-va ca poate veti da cuvant odata
La-nalta judecata.
Ganditi-va la suflet, si luati de la mine
Pilda a face bine."

Ast cuvant minunat,
Pe care domnul lup auz ca l-a-nvatat,
Trecand pe langa sat,
La ziua unui sfant, cand preotul citea
Si propovaduia,
Pe multi din dregatori sa planga i-a-ndemnat.
"E! ce ati hotarat, jupani amploiati?
Oare-o sa va-ndreptati?"
Ii întreba atunci înaltimea-mblanita,
Ce purta o manta de oaie jupuita.
"Spuneti, o sa schimbati purtarea-va cea proasta?"

- "Sa traiti la multi ani, dobitocia-voastra,
Raspunse un vulpoi, in slujbe laudat;
Ne poate fi iertat,
Sa va-ntrebam smerit, de vreţi a ne-arata,
De unde-ati cumparat postavul de manta?"

Cand mantaua domneasca este de piei de oaie,
Atunci judecatorii fiti siguri ca despoaie.

Zeul Mercur si padurarul , fabula de Esop

2009-11-21T06:58:00.000+01:00

Un padurar taia un copac la marginea unui rau cand , la un moment dat , securea a sarit din lemnul tare , i-a scapat din maini si a cazut in apa.

In timp ce statea pe malul raului si se vaita despre pierderea lui , Mercur a aparut in fata lui si l-a intrebat ce necaz patise.

Cand a aflat despre ce era vorba , Mercur a sarit in rau si a iesit apoi la suprafata apei cu o secure din aur .Zeul l-a intrebat pe padurar daca aceea era securea lui ,iar omul i-a raspuns ca nu.

Mercur a plonjat din nou in apa , a revenit cu o secure de argint si l-a intrebat pe muritor daca aceea era toporisca lui.Padurarul i-a spus : “Nu , nici aceasta nu este securea mea.”

Mercur s-a scufundat in rau pentru a treia oara si, de asta data , i-a adus omului securea pe care acesta o scapase cu adevarat in apa.Foarte bucuros de recuperarea lucrului sau , padurarul i-a multumit din inima binefacatorului sau .La randul lui , Mercur , multumit de cinstea de care daduse dovada omul , i-a dat acestuia in dar celelalte doua securi.

Atunci cand padurarul le-a povestit tovarasilor lui intreaga intamplare , unul dintre ei , ros de invidie fata atata bogatie daruita de un zeu , s-a hotarat sa isi incerce si el norocul.Nu a stat mult pe ganduri si s-a dus si el pe marginea raului , a inceput sa taie un copac si s-a prefacut ca ii scapa securea in apa.

Mercur si-a facut aparitia in fata lui si afland ce se intamplase , a sarit in apa si a adus o secure de aur , la fel ca si prima oara.Fara a astepta sa fie intrebat daca era a lui sau nu , omul a exclamat :”Asta-i securea mea ! Asta-i securea mea !” si a intins mana , plin de nerabdare , pentru a insfaca comoara .Mercur , dezgustat insa de atata lipsa de cinste , nu numai ca nu i-a dat securea de aur , dar nu i-a adus-o nici pe aceea pe care omul se prefacuse ca o scapa in rau.

Morala : “Cinstea este cea mai buna cale de a te descurca in viata.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Zeul Mercur si sculptorul , fabula de Esop

2009-11-20T20:55:00.000+01:00

Intr-o zi , zeul Mercur s-a hotarat sa afle cat de respectat era de catre muritori.In acest scop , el a luat infatisarea unui om si a vizitat atelierul unui sculptor.

Dupa ce a privit diverse sculpturi , zeul a intrebat cat costa cele ale lui Jupiter si Juno.Atunci cand i s-a spus valoarea fiecareia, el a aratat catre statuia care il reprezenta chiar pe el , zicandu-i sculptorului : “ Desigur , aceasta statuie valoareaza mai mult , pentru il infatiseaza pe mesagerul zeilor si creatorul mestesugului tau.”

Sculptorul i-a raspuns : “ Daca cumperi primele doua statui , pe cea a lui Mercur ti-o dau gratis.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Jupiter si maimuta , fabula de Esop

2009-11-20T16:26:00.000+01:00

Zeul Jupiter a chemat toate animalele din padure si a promis un premiu regesc pentru pentru puiul care se va dovedi cel mai frumos.

Maimuta , venita impreuna cu celelalte animale , si-a prezentat , insufletita de dragoste materna , puiul cu nasul plat , lipsit de par si cu o figura caraghioasa.

La vederea maimuticii , toti spectatorii ai izbucnit in hohote zgomotoase de ras.

Plina de hotarare , maimuta a zis :”Nu stiu daca Jupiter va da premiul fiului meu , dar sunt sigura ca , cel putin in ochii mei de mama , el este cea mai frumoasa , mai incantatoare si mai iubita fiinta de pe pamant.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Un castig usor | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

2009-11-18T16:37:00.000+01:00

Un taran taia lemne intr-o padure , iar un altul il privea , asezat confortabil pe un copac culcat la pamant.Omul care taia lemne avea un topor mare , potrivit pentru grosimea copacului pe care il despica.El ridica toporul cu amandoua mainile , il aducea pana deasupra capului si il infingea cu mare putere in lemn. De fiecare data cand isi folosea toporul , celalalt taran scoatea cate o icnitura atunci cand lama de fier se cobora fulgerator catre copac.In acest fel , taietorul taia , iar icnitorul icnea , pana cand a fost taiat tot copacul.Cand si-a terminat treaba , taietorul a adunat lemnele in saci pe care i-a asezat in spatele magarului sau.In acel moment, celalalt taran , care statuse asezat , si se uitase , aducandu-si contributia cu cate un icnet , si-a cerut plata.

“Nu ai facut nimic.De ce ar trebui sa te platesc ?” a intrebat taranul care se istovise taind lemnele..

“Cum adica nu am facut nimic ? Doar am icnit pentru tine , nu-i asa ?”

Taietorul nu a fost de acord nici in ruptul capului ca icnitorul trebuie sa primeasca vreo simbrie , iar cearta dintre cei doi a devenit din ce in ce mai infierbantata.In cele din urma , cei doi tarani s-au invoit sa il lase pe cadiu (judecator) sa le faca dreptate. Cadiul , care s-a intamplat a fi chiar Nastratin Hogea , i-a ascultat pe cei doi , apoi i-a cerut taietorului de lemne sa ii dea punga lui cu bani.Hogea a desfacut punga si a golit-o pe masa lui. Monezile s-au risipit cu clinchete si straluciri ademenitoare pe tablia de lemn a mesei.

“Ai auzit clinchetul facut de monezi ?” , l-a intrebat Nastratin Hogea pe taranul icnitor.

“Da , efendi Hogea , am auzit “ , a raspuns taranul.

“Inseamna ca ti-ai primit rasplata meritata.” Apoi, Hogea a adaugat : “ Ai ajutat la treaba cu sunete , asa ca in sunete ai fost platit.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Hercule si carutasul , fabula de Esop

2009-11-17T17:42:00.000+01:00

Un om mergea odata , intr-o caruta incarcata din greu , pe un drum foarte noroios.La un moment dat , rotile s-au impotmolit in namol si , cu cat caii trageau mai din greu , cu atat mai mult caruta se afunda in noroi.

In cele din urma , carutasul si-a azvarlit din maini biciul , a ingenunchiat in malul de pe drum si a inceput sa se roage lui Hercule cel atotputernic : “ O , tu , Hercule , care invingi orice greutate , ajuta-ma sa scap din acest necaz !’

Nici nu si-a terminat bine de spus rugamintea , ca Hercule a si aparut langa el si i-a zis :” Muritorule , inceteaza sa iti plangi de mila , pune-ti mai bine umarul la roata carutei , impinge-o si scoate-o din mocirla.”

Morala : Zeii ii ajuta pe cei ce se ajuta singuri.

Flacara lumanarii | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

2009-11-15T20:14:00.000+01:00

Intr-o zi , Nastratin Hogea si prietenii sai au facut un ramasag. Hogea trebuia sa stea afara toata noaptea , in luna rece a lui octombrie , fara sa aprinda nici cel mai mic foc.Daca reusea sa reziste fara a face nici o smecherie , avea sa castige o masa imbelsugata . Daca , insa, incerca sa isi pacaleasca prietenii sau nu putea rezista afara pana dimineata , el trebuia sa pregateasca un ospat pe cinste pentru toti.

Dupa ce si-a petrecut cateva ore afara , in noapte, frigul s-a facut din ce in ce mai patrunzator , iar Nastratin Hogea a inceput sa tremure din toate incheieturile.Cand degetele i s-au facut ca de gheata , i-a venit in minte ca ar fi mai bine , poate , sa se dea batut.Chiar atunci cand voia sa renunte , a zarit lumina slaba a unei lumanari in fereastra unei case indepartate.Hogea si-a imaginat ca acea plapanda flacara era de fapt un foc zdravan dintr-o soba si acest gand l-a facut sa uite cat de frig ii era.El si-a atintit privirea asupra firavei flacari a lumanarii si a reusit , in acest fel , sa ramana in frigul de afara toata noaptea.

A doua zi dimineata , prietenii l-au intrebat pe Nastratin Hogea cum s-a descurcat. El le-a istorisit despre micuta lumina pe care a vazut-o in departare si despre felul in care aceasta l-a incalzit , facandu-l sa reziste frigului de peste noapte.

El le-a spus :” Vederea acestei micute lumanari mi-a tinut de cald si datorita ei am ramas afara pana cand s-a facut dimineata.” Prietenii lui Hogea nu voiau , insa , sa piarda ramasagul si sa nu aiba parte , in acest fel , de o masa pe gratis.

“Daca asa ai facut , inseamna ca ai trisat,” au spus ei.”Te-ai incalzit la flacara unei lumanari si nu trebuia sa ai nici un fel de foc care sa iti alunge frigul.Ai pierdut ramasagul ! Trebuie sa ne dai mancarea pe care ne-ai promis-o !”Dupa multe discutii si certuri , Hogea s-a recunoscut invins si i-a invitat pe toti la pranz.

Atunci cand prietenii au sosit acasa la Nastratin Hogea , nu au vazut nici urma de-ale gurii.

“Mancarea este inca in la incalzit,” i-a asigurat Hogea.

Oaspetii si-au mai petrecut timpul stand la taclale , dar bucatele intarziau sa se arate.Dupa cateva ore , cand foamea a inceput sa le ghioraie in burti, prietenii l-au intrebat pe Nastratin Hogea cat mai dureaza pana o sa vina mancarea.

“Veniti cu mine, ” le-a spus Hogea , “si o sa va arat”. Au mers cu totii pana in bucatarie si au dat peste o oala mare de mancare sub care nu ardea un foc zdravan , ci doar o micuta flacara a unei lumanari.

“Ce-i asta , Hogea?” au zis suparati oaspetii .” Cum sa poata fi gatita mancarea din oala de vapaia slaba a unei lumanari ?”

Nastratin Hogea le-a raspuns : “ Daca lumina slaba a unei lumanari din fereastra unei case indepartate ma poate incalzi , de ce nu ar putea oare sa incalzeasca si mancarea din oala asta ?”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Greierul si furnica , fabula de Alexandru Donici

2009-11-15T13:46:00.000+01:00

Greierul în desfatare,
Trecand vara cu cantare,
Deodata se trezeste
Ca afara viscoleste,
Iar el de mancat nu are.
La vecina sa furnica
Alergand, cu lacrimi pica
Si se roaga sa-i ajute,
Cu hrana sa-l imprumute,
Ca de foame sa nu moara,
Numai pan' la primavara.
Furnica l-a ascultat,
Dar asa l-a întrebat:
- Vara, cand eu adunam,
Tu ce faceai?
- Eu cantam
In petrecere cu toti.
- Ai cantat? Imi pare bine.
Acum joaca, daca poti,
Iar la vara fa ca mine.

Jupiter , Neptun , Minerva si Momus.Fabula de Esop

2009-11-15T06:41:00.000+01:00

Potrivit unei stravechi legende , cel dintai om de pe pamant a fost creat de Jupiter ( regele zeilor) , primul taur de catre Neptun (zeul marii) , iar prima casa a fost construita de catre Minerva (zeita intelepciunii).

La terminarea muncilor lor , intre cei trei zei s-a pornit o cearta despre cine a creat cea mai reusita lucrare.In cele din urma , au cazut cu totii de acord sa il cheme ca judecator pe Momus ( zeul satirei si criticii nedrepte) si sa se supuna hotararii lui.

Pentru ca era invidios pe frumusetea tuturor celor trei opere , Momus a gasit cate un defect fiecareia.

Mai intai , a criticat lucrarea lui Neptun , intrucat acesta nu pusese coarnele dedesuptul ochilor , astfel incat taurul sa poata vedea mai bine unde sa impunga cu coarnele.

Dupa aceea , a batjocorit lucrarea lui Jupiter , pentru ca zeul zeilor nu asezase inima omului in afara corpului sau , astfel incat oricine sa poata zari gandurile rele ale unei fiinte umane si sa-si ia , in acest fel , precautii impotriva intentiilor rautacioase.

Apoi, Momus a gasit ca cel mai mare defect al lucrarii Minervei consta in faptul ca aceasta nu pusese roti de fier sub casa , in asa fel incat locuitorii ei sa se poata muta cu usurinta atunci cand aveau un vecin rau.

Indignat de atata rea credinta si dorinta de a gasi defecte acolo unde nu existau , Jupiter l-a dat afara pe Momus din sala de judecata si l-a alungat din Olimp.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Un clopotel pentru pisica , fabula de Esop

2009-11-14T15:30:00.000+01:00

Odata ca niciodata , neamul soricesc s-a adunat la un mare sfat pentru a hotari ce se poate face impotriva dusmanului comun , pisica.

Unii au zis intr-un fel , altii in altul , si , in cele din urma , un soarece tinerel a venit cu o propunere care , se gandea el , va fi pe placul tuturor.

“Sunteti cu totii de acord ,” a spus el , “ ca cel mai mare pericol este felul viclean si furisat prin care dusmanul nostru , pisica , se apropie de noi .Daca am putea sa avem un semnal care sa ne anunte cand ea ajunge in preajma noastra , am putea scapa cu usurinta din ghearele ei.Din acest motiv , propun sa achizitionam un clopotel , care sa fie apoi legat cu o panglica de gatul pisicii.In acest fel , vom putea sti intotdeuna cand ea se apropie de noi si vom avea timp sa ne ferim din calea ei.”

Aceasta propunere a fost intampinata cu aplauze fierbinti de intreaga adunare soriceasca pana cand , un soarece batran s-a ridicat de pe un scaun si a zis : “ Mda , este o solutie foarte buna.Dar cine va pune clopotelul la gatul pisicii ? “

Soriceii s-au uitat unul la celalalt si nimeni nu a mai scos un cuvant.Batranul soarece a adaugat :

“Este foarte usor sa propui remedii imposibile.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Zgarcitul si invidiosul , fabula de Esop

2009-11-14T10:36:00.000+01:00

Doi vecini s-au dus in fata zeului Jupiter si l-au implorat sa indeplineasca fiecaruia dorinta lui cea mai arzatoare.

Unul dintre ei era vestit pentru zgarcenie , iar celalalt era macinat in continuu de invidie.

Pentru a-i pedepsi pentru metehnele lor , Jupiter le-a fagaduit ca fiecare dintre ei va capata ceea ce isi doreste , cu conditia ca vecinul sau sa primeasca de doua ori mai mult.

Cand a ajuns acasa , omul zgarcit s-a rugat sa aiba o camera plina cu aur.Nici nu si-a incheiat bine rugamintea , ca dorinta i s-a si implinit.Cu toate acestea , bucuria lui s-a transformat in suparare cand a vazut ca vecinul sau capatase doua camere incarcate cu pretiosul metal.

Apoi , a venit randul omului invidios sa ceara ceea ce isi dorea mai mult.Pentru ca nu suporta gandul ca altcineva sa aiba parte de vreo o bucurie , el s-a rugat sa ii fie scos un ochi , asa incat vecinul sau sa si-i piarda pe amandoi si sa ramana fara vedere.

Morala : Viciile ne sunt chiar ele pedepse.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Tava cu baclavale | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

2009-11-12T19:46:00.000+01:00

Intr-o zi , Nastratin Hogea si prietenii sai stateau la umbra , la masa unei cafenele si priveau cine mai trece pe drum.La un moment dat , atentia unuia din tovarasi a fost atrasa de un baietel care cara o tava mare plina cu baclavale.

“Hei , Efendi Hogea , uita-te intr-acolo !” a spus prietenul sau , “Baiatul ala duce o tava incarcata cu baclavale.”

“Asta nu-i treaba mea “ , a raspuns plictisit Hogea.

“ Uita-te bine Hogea ! Baiatul duce tava chiar catre casa ta.”

“In cazul acesta” , a raspuns Nastratin Hogea , “asta nu-i treaba voastra.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

IARNA PE ULITA , poezie de George Cosbuc

2009-11-12T19:42:00.000+01:00

A-nceput de ieri sa cada
Cate-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai razbunat
Spre apus, dar stau gramada
Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,
Si pe rau e numai fum.
Vantu-i linistit acum,
Dar navalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sanii,
De pe coasta vin tipand
Si se-mping si sar razand;
Prin zapada fac matanii;
Vrand-nevrand.
Gura fac ca roata morii;
Si de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se galcevesc
Vrabii gurese, cand norii
Ploi vestesc.
Cei mai mari acum, din sfada,
Stau pe-ncaierate pusi;
Cei mai mici, de foame-adusi,
Se scancesc si plang gramada
Pe la usi.
Colo-n colt acum rasare
Un copil, al nu stiu cui,
Largi de-un cot sunt pasii lui,
Iar el mic, caci pe carare
Parca nu-i.
Haina-i maturand pamantul
Si-o taraste-abia, abia:

Cinci ca el incap in ea,
Sa mai bata, soro, vantul
Dac-o vrea!
El e sol precum se vede,
Ma-sa l-a trimis in sat,
Vezi de-aceea-i incruntat,
Si s-avanta, si se crede
Ca-i barbat;
Cade-n branci si se ridica
Dand pe ceafa putintel
Toata lana unui miel:
O caciula mai voinica
Decat el.
Si tot vine, tot inoata,
Dar deodata cu ochi vii,
Sta pe loc sa mi te tii!
Colo, zgomotoasa gloata,
De copii!
El degraba-n jur chiteste
Vrun ocol, caci e pierdut,
Dar copiii l-au vazut!
Toata ceata navaleste
Pe-ntrecut.
Uite-i, ma, caciula, frate,
Mare cat o zi de post
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dansa sapte sate
Adapost!

Unii-l iau grabit la vale,
Altii-n gluma parte-i tin
Uite-i, fara pic de vin
S-au jurat sa-mbete-n cale
Pe crestin!
Vine-o baba-ncet pe strada
In cojocul rupt al ei
Si incins cu sfori de tei.
Sta pe loc acum sa vada
Si ea ce-i.
S-otaraste rau batrana
Pentru micul Barba-cot.
Ati innebunit de tot
Puiul mamii, da-mi tu mana
Sa te scot!
Cica vrei sa stingi cu paie
Focul cand e-n clai cu fan,
Si-apoi zici ca esti roman!
Biata bab-a-ntrat in laie
La stapan.
Ca pe-o bufnit-o-nconjoara
Si-o petrec cu chiu cu vai,
Si se tin de dansa scai,
Plina-i stramta ulicioara
De alai.
Nu e chip sa-i faci cu buna
Sa-si pazeasca drumul lor!

Rad si sar intr-un picior,
Se-nvartesc si tipa-ntruna
Mai cu zor.
Baba si-a uitat invatul:
Bate,-njura, da din maini:
Dracilor, santeti pagani?
Maica mea! Sa stai cu batul
Ca la caini!
Si cu batul se-nvarteste
Ca sa-si faca-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Si multimea navaleste
Iarasi stol.
Astfel tabara se duce
Lalaind in chip avan:
Baba-n mijloc, capitan,
Scuipa-n san si face cruce
De Satan.
Ba se rascolesc si cainii
De prin curti, si sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc mirati batranii
Din bordei.
Ce-i pe drum atata gura?
Nu-i nimic. Copii strengari.
Ei, auzi! Vedea-i-as mari,
Parca trece-adunatura
De tatari!

Varsta lui Nastratin Hogea | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

2009-11-12T19:32:00.000+01:00

Intr-o zi , satenii l-au intrebat pe Nastratin Hogea ce varsta are.

El le-a raspuns fara nici o ezitare : “ 40 de ani”.

“Bine, Hogea , dar acum zece ani , cand te-am intrebat cati ani ai , ne-ai dat acelasi raspuns ! “

“Atunci cand spun un lucru , asa ramane ! Eu nu ma contrazic niciodata !”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Greierele si furnica , fabula de Esop

2009-11-11T12:21:00.000+01:00

Intr-o zi insorita de vara , greierele sarea si se dadea peste cap , fredonand si cantand , cu sufletul plin de voiosie.Chiar atunci , a trecut pe acolo o furnica , chinuindu-se sa care in spate o boaba de grau catre casa ei.

"Hei ," i-a spus greierele , " de ce te obosesti atata si nu vii sa distrezi cu mine , sa stam de vorba si sa ne veselim ? " .

"Ma straduiesc sa adun de-ale mancarii pentru la iarna," a raspuns furnica , " si te sfatuiesc si pe tine sa faci la fel."

"De ce ar trebui sa imi fac griji pentru la iarna ?" a zis greierele , " acum este hrana si bautura din belsug , iar pana la iarna mai este multa vreme!" Furnica nu a mai spus nimic , si a continuat sa munceasca din greu.

Atunci cand a sosit iarna , greierele nu isi stransese nici un fel de merinde si se uita , plin de pofta si cu burta ghiorandu-i de foame , la furnicile care se ghiftuia zi de zi cu graul si porumbul adunat de asta vara in camari.Abia atunci si-a dat seama greierele ca :

"Intotdeuna este bine sa pui ceva deoparte pentru vremurile de restriste."

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Balada unui greier mic , poezie de George Toparceanu

2009-11-11T11:49:00.000+01:00

Peste dealuri zgribulite,
Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodată,
Toamna cea întunecată.

Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai, -
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipeşte-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai...

Şi cum vine de la munte,
Blestemând
Şi lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceşii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni...

Doar pe coastă, la urcuş,
Din căsuţa lui de humă
A ieşit un greieruş,
Negru, mic, muiat în tuş
Şi pe-aripi pudrat cu brumă:

- Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fi'ndcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut...

Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfârşit
Ridicând un picioruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit...
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjit!