28 iulie 2013

Rezumat Alice in tara minunilor de Lewis Caroll (II)

Prima parte a acestui articol o poti gasi aici: Rezumat Alice in tara minunilor de Lewis Caroll (I)

Capitolul 5 - Sfaturile Domnului Omida

Omida a intrebat-o pe Alice cine este, iar ea i-a raspuns ca nu prea mai stie nici ea insusi intrucat se schimbase de foarte multe ori in acea zi. Urmeaza o scurta conversatie intre cei doi, in timpul careia Alice este putin iritata de felul ursuz de a fi al omidei, si incerca sa-i dea raspunsuri cat mai scurte. Fetita ii spune apoi ca nu mai reuseste sa-si aduca aminte lucrurile la fel de usor ca mai inainte, asa ca omida o tot indeamna sa recite poezia "Esti batran, taica William", pe care nu o spune cum trebuie ori de cat ori o repeta.

Alice incepe sa se planga ca este prea mica, iar omida o sfatuieste sa manance din ciuperca, precizandu-i ca una din partile ciupercii o putea face sa se inalte, iar o alta o ajuta sa devina mai scunda. Omida se face nevazuta, iar Alice ramane derutata, nestiind care parte a ciupercii o poate inalta. Ea rupe cate o bucatica din fiecare parte a palariei ciupercii, si dupa ce gusta din una din bucati incepe sa se micsoreze in asemenea masura incat barbia este pe cale sa i se apropie prea mult de picioare. Mananca cat poate de repede din cealalta bucata si se inalta, iar gatul ii devine teribil de lung, ajungand sa depaseasca coroanele copacilor.

Din cauza infatisarii sale, un porumbel o confunda cu un sarpe aflat in cautarea oualelor lui. Alice reuseste sa-l convinga ca nu este decat o simpla fetita, apoi gusta iarasi din ciuperca pentru a ajunge inapoi la dimensiunea ei normala.

Capitolul 6 - Purcel si Piper

Atunci cand Alice ajunge in fata unei case, isi face aparitia din padure un lacheu asemanator cu un peste, care bate la usa locuintei, aceasta fiindu-i deschisa de un alt lacheu, aratand ca o broasca. Cel dintai lacheu ii inmaneaza celui de-al doilea o invitatie la o partida de crochet pentru Ducesa din partea Reginei. Dupa aceea servitorul ce aduce cu o broasca se aseza in fata casei, holbandu-se la cer.

Alice merge si ea la usa locuintei si bate in ea, insa lacheul ii spune ca ca nu este de nici un folos sa mai ciocaneasca de vreme ce amandoi se gasesc de aceeasi parte a usii si in casa este o prea mare harmalaie pentru a mai putea fi auzita. Pana la urma, Alice deschide ea insasi usa.

Ea ajunge intr-o mare bucatarie in care se afla o Ducesa tinanad in brate un bebelus, o pisica razand cu gura pana la urechi si o bucatareasa pregatind o supa. In aer este atat de mult piper incat toti cu exceptia bucataresei si pisicii stranuta, in timp ce copilasul alterneaza stranuturile cu urletele. Ducesa ii spune lui Alice ca pisica ranjeste tot timpul intrucat este o pisica de Cheshire.

La un moment dat, bucatareasca porneste sa arunce cu tot ce-i pica in mana catre Ducesa si bebelus. Ducesei pare sa nu-i pese daca proiectilele improvizate isi ating sau nu tinta, parand a fi nepasatoare si fata de riscurile la care este supus copilasul. Pentru ca trebuie sa plece sa joace crichet, ea ii arunca bebelusul lui Alice, care il ia afara din casa pentru a incerca sa-l salveze de la moarte. Copilul incepe sa grohaie, dovedindu-se a fi un purcel ce o ia apoi la sanatoasa prin padure.

Alice o vede pe pisica de Cheshire sezand pe creanga unui copac si o intreaba incotro sa se indrepte. Pisica ii spune ca un Palarier si un Iepure de Martie locuiesc prin apropiere, dupa care dispare pe neasteptate. Ea reapare pentru a pune o intrebare, dupa care se face din nou nevazuta. Alice se hotaraste sa-l viziteze pe Iepurele de Martie. Pisica isi face aparitia pentru a treia ora, si, dupa ce fetita ii zice sa inceteze a se ivi si dispare atat de brusc, ea dispare din vedere mult mai lent, pana cand nu se mai desluseste nimic altceva decat ranjetul ei. Alice ajunge la casa Iepurelui, dar intrucat aceasta are niste dimensiuni impresionante, mai intai mananca putin din ciuperca pentru a creste.

Capitolul 7 - Un ceai trasnit / zarghit

Alice zareste o mare masa amplasata sub un copac din fata casei. Aici isi lua ceaiul Iepurele de Martie si Palarierul, intre cei doi dormind dus un Harciog. Alice se aseaza pe un scaun , langa ei, desi cei doi ii spun ca nu este destul loc.

Iepurele o invita sa bea niste vin, dar se dovedeste ca pe masa nu este decat ceai. Fata protesteaza zicand ca nu este politicos sa oferi vin daca nu ai asa ceva, iar Iepurele ii raspunde ca nu a fost politicos nici din partea ei sa se aseze la masa neinvitata. Palarierul ii atrage atentia ca ar trebui sa se tunda si ii spune o ghicitoare, "ce asemanare este inte un corb si un pupitru de scris?" Alice crede ca stie raspunsul ghicitorii, iar ceilalti o iau in ras incepand o discutie despre intelesul cuvintelor.

Palarierul o intreaba in ce zi a lunii sunt. Ceasul sau nu ii indica orele si minutele, ci numai zilele lunii, iar Palarierul suspina spunand ca ceasul i-a ramas iarasi cu doua zile in urma. Alice este de parere ca este tare ciudat sa ai un astfel de ceas.

Apoi palarierul o intreaba daca a gasit raspunsul la ghicitoare. Ea nu l-a aflat, iar Palarierul si Iepurele ii marturisesc ca nici ei nu il stiu. Alice le zice ca nu ar trebui sa piarda timpul cu ghicitori ale caror raspunsuri nu le stiu. Iepurele ii precizeaza fetitei ca nu s-a exprimat bine, Timpul nefiind un "el" ci un "dansul." Palarierul ii spune lui Alice ca daca ea s-ar purta prieteneste cu Timpul, aceasta ar putea potrivi oricand ceasul dupa bunul ei plac. Apoi, Palarirul recunoaste ca s-a cam luat la harta cu Timpul in luna martie a anului trecut, atunci cand a cantat "Sclipeste, sclipeste, liliac mititel" la un concert dat de regina de Cupa. Din aceasta pricina, ceasul arata in continuu ora sase, iar cei doi nu mai au deloc timp sa spele cestile si farfurioarele, ci le lasa pe loc, aducand in alta portiune de pe masa cate un nou serviciu de cesti pentru ceai.

Alice, Iepurele si Palarierul il trezesc pe Harciog si ii cer sa le spuna o poveste. El le istoriseste despre surorile Elsie, Lacie si Tillie, ce locuiau pe fundul unei fantani si invatau sa deseneze lucruri ale caror nume incepea cu litera T. Alice intrerupe mereu povestirea, asa ca ceilalti fac observatii nerusinate la adresa ei. In cele din urma nu mai suporta badaraniile lor, si pleaca din preajma acestora.

Alice observa un copac cu o usa in el, si atunci cand paseste in interiorul sau, descopera ca a ajuns din nou in marea sala cu masa de sticla. Ea ia cheita de aur de pe masa, descuie usa, mananca putin din ciuperca pentru a deveni mai mica si reuseste astfel sa intre in frumoasa gradina.

Capitolul 8 - Partida de crochet a reginei

 Alice da ochii cu o tufa de trandafiri cu flori albe, ce erau vopsite in rosu de trei gradinari. Fata ii intreba de ce fac acest lucru, iar ei ii raspund ca au plantat din greseala trandafiri albi si Regina le poate taia capetele din aceasta cauza.

In acel moment, soseste cu mare alai Regina, aproape toti insotitorii ei nefiind altceva decat carti de joc. Regina o intreaba cu asprime pe Alice cine este , dar ea nu se teme deloc si ii starneste mania Reginei facand o remarca necuvincioasa. Suverana striga de indata, "Taiati-i capul!", insa Alice ii spune ca acest lucru este o aiureala, reducand-o astfel la tacere pe Regina. Ea isi da seama ce faceau cu trandafirii cei trei gradinari si porunceste sa fie decapitati, dar sunt salvati de Alice care ii ascunde intr-un ghiveci mare de flori.

Regina o invita pe Alice sa joace crochet, iar fata se alatura alaiului. Ea baga de seama ca Iepurele Alb face parte si el din procesiune, acesta soptindu-i apoi ca Ducesa a fost condamnata la moarte. Jocul incepe, iar fetita este surprinsa de terenul de crochet: mingile sut arici vii, iar ciocanele pentru lovit mingile  niste flamingo la fel de plini de viata ca si aricii. Boltile de crochet erau alcatuite din soldati indoiti de la mijloc si sprijiniti in maini. Alice incearca sa se descurce cu pasarea ei flamingo si ariciul sau, in vreme ce boltile soldatilor se muta continuu de ici colo, toata lumea juca fara a-si mai astepta randul, certandu-se si luptandu-se pentru arici. Tot acest tambalau o infurie pe regina, ce ordona intr-una sa mai fie decapitate niste persoane.

Isi face aparitia pisica de Cheshire, iar Alice incepe sa i se planga de ccea ce se intampla. Regele zareste pisica si se alatura sugestiei Reginei de a i se taia capul, plecand el insusi sa-l aduca pe calau. Alice se straduieste sa continue jocul, dar se intoarce pana la urma la pisica de Cheshire.

O mare multime se aduna in jurul pisicii, iar calaul, Regina si Regele se contrazic daca pisica poate fi decapitata atat timp cat i se zareste numai capul  si nu si corpul. Alice le spune ca ar trebui sa o intrebe pe Ducesa despre acest lucru, asa ca Regina ii porunceste calaului sa o scoata din inchisoare. Capul pisicii incepe sa se estompeze putin cate putin iar atunci cand soseste Ducesa el dispare cu desavarsire.

Capitolul 9 - Povestea Pseudobroastei Testoase (a imitatiei de Broasca Testoasa)

Alice merge alaturi de Ducesa ce se afla intr-o foarte buna dispozitie. Ducesa tine cu tot dinadinsul sa descopere o morala pentru tot ce se intampla in jur, si pare a fi de acord cu tot ceea ce spune Alice. Fetita incerca sa ii suporte compania, desi aceasta isi tot infinge barbia ascutita in umarul sau.

Apoi, apare dintr-o data Regina. Ducesa dispare, iar Alice se reintoarce la joc. Dupa ce ordona ca toata lumea sa fie decapitata cu exceptia ei, a lui Alice si a Regelui, Regina o duce pe fata la Pseudobroasca Testoasa. In vreme ce se indeparteaza, Alice il aude pe Rege iertandu-i pe toti cei carora trebuia sa li se taie capetele.

Cele doua dau peste un Grifon ce doarme intins la soare, iar regina ii zice acestuia sa o duca pe Alice la Pseudobroasca Testoasa pentru a afla povestea ei. Fata o gaseste pe Pseudobroasca sezand trista pe o stanca, suspinand plina de jale. Fetita intreaba din ce cauza este atat intristata, iar Grifonul ii spune ca nu are nici un motiv, totul petrecandu-se doar in imaginatia ei.

Pseudobroasca Testoasa isi incepe apoi povestea, intrerupta de numeroase oftaturi si lungi pauze. Ea istoriseste cum odata era o broasca testoasa obisnuita si mergea la scoala pe fundul marii, unde o avea ca invatatoare pe o batrana broasca testoasa, poreclita Mormoloaca, ce ii dadea lectii de Depanat si Crispat.

Capitolul 10 - Cadrilul Homarilor (Racilor)

Grifonul si Pseudobroasca Testoasa ii explica apoi lui Alice ce este cadrilul Homarilor, si se pornesc a dansa in jurul ei, in  vreme ce Pseudobroasca explica semnificatia dansului si canta versurile acestuia.

Dupa aceea, cei doi ii cer lui Alice sa le spuna povestea ei. Fata le descrie ziua ciudata de care a avut parte pana acum, iar cand ajunge la partea in care ii recita  omidei "Esti batran, taica William" ei o intrerup pentru a o pune sa spuna poezia "E vocea lenesului". Fata se conformeaza, insa versurile pe care le scoate pe gura sunt intru totul gresite. Dupa aceea, vine randul  Pseudobroastei Testoase sa fie rugata a canta "Supa de broasca testoasa." In toiul cantecului se aude un strigat "Incepe procesul", si Grifonul si Alice pleaca in fuga in timp ce Pseudobroasca continua sa cante de una singura.

Capitolul 11 - Cine a sterpelit tartele? (Cine a furat placintelele?)

Atunci cand ajunge la curte, Alice ii zareste pe Regele si regina de Cupa sezand pe tronurile lor, inconjurati de o gramada de creaturi, inclusiv de cartile de joc. Inaintea lor sta, inlantuit, Valetul de Cupa, iar Iepurele Alb poarta intr-o mana o trompeta si un sul de pergament in cealalta. In mijlocul curtii se gaseste o masa pe care se afla o farfurie mare plina cu tarte. In timp ce asteapta inceperea procesului, fata baga de seama ca insusi Regele este judecatorul, iar juratii sunt o duzina de pasari si animale.

Iepurele Alb incepe a citi actul de acuzare al Valetului de Cupa, sustinand ca acesta ar fi furat tartele. Regele ii indeamna pe jurati sa dea cat mai repede verdictul, insa Iepurele le spune ca trebuie sa asculte mai intai martorii.

Primul martor este chiar Palarierul, insotit de Iepurele de Martie si de Harciog. Alice simte ca trupul incepe sa-i creasca din nou. Intrucat Palarierul ezita in a depune marturie, este chemat urmatorul martor, bucatareasa Ducesei, care atesta ca tartele sunt facute mai ales din piper. Spre marea sa surpriza, Alice este chemata si ea in calitate de martora.

Capitolul 12 - Depozitia (marturia) lui Alice

Intre timp, Alice a crescut atat de mult incat atunci cand se ridica poalele rochiei sale ii arunca pe jurati peste capetele multimii din sala. Ea incearca, grabita, sa-u puna inapoi la locurile lor. Apoi, marturiseste ca nu stie nimic despre tartele furate, un lucru pe care regele il considera foarte important.

Dupa aceea, Regele citeste din din caietul sau de notite o regula potrivit careia "Toate persoanele cu inaltimea mai mare de o mila sunt obligate sa paraseasca tribunalul." Alice refuza sa plece pentru ca banuieste ca insusi Regele a inventat aceasta regula, iar suveranul le cere juratilor sa dea verdictul.

Iepurele Alb aduce o scrisoare ce serveste drept proba. Scrisoarea contine insa doar niste versuri scrise de altcineva decat acuzatul, in care nu se spune nimic despre tartele furate. Regele considera scrisoarea drept o proba extrem de importanta, dar Alice nu este de acord si ii explica ca versurile nu dovedesc nimic. Regele cere pentru a treia oara juratilor sa ajunga la un verdict, dar este randul reginei sa il contrazica, ea spunand ca trebuie data intai sentinta si abia dupa aceea verdictul.

Lui Alice nu ii este teama sa ajunga la contradictii cu oricine intrucat continua sa se inalte si le spune tuturor ca nu sunt decat un pachet cu carti de joc. In aceasta clipa, cartile de joc se inalta in aer si se reped ca o furtuna asupra ei. Incearca sa le puna pe fuga dand din maini, dar se trezeste intinsa pe malul raului, cu capul in poala surorii sale, care ii da deoparte de pe fata niste frunze cazute din copaci.

Alice isi da seama ca totul nu a fost altceva decat un vis si ii poveste surorii sale aventurile prin care a trecut. In vreme ce Alice da fuga in casa pentru a bea ceai, sora sa se gandeste la visul ei, adormind la randu-i si avand acelasi vis ca si Alice. Ea continua sa viseze cum mica ei sora ajunge in cele din urma femeie in toata puterea cuvantului, pastrandu-si inima simpla si iubitoare din timpul copilariei sale.


Articole asemanatoare din blogul „Povesti pentru copii”:

Pinnochio, poveste de Carlo Collodi - Rezumat

Rezumat Print si cersetor - Mark Twain

Alice in Tara Minunilor- film in romana

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu