2 martie 2013

Cenusareasa - Poveste de Fratii Grimm (II)


Daca nu ai citit inca cea dintai parte a acestui basm, o poti gasi aici: Cenusareasa - Poveste de Fratii Grimm (I) . Lectura placuta!

Cenusareasa nu a zabovit mult acasa, ci s-a dus la mormantul mamei, s-a asezat sub alun si a strigat:

„Cutremura-ti ramul, unduieste-te bine,
Aur si argint presara peste mine.”

Pasarica alba a dat drumul din pom unei rochii tesute din aur si argint, si unor pantofi brodati cu matase si argint. Fata s-a imbracat cat a putut de repede si fugit la bal.

Mama ei vitrega si surorile ei vitrege nu au recunoscut-o si si-au zis ca trebuie sa fie o printesa straina, atat de frumoasa arata in rochia tesuta din aur si argint! Ele nu s-au gandit deloc ca ar putea fi Cenusareasa, crezand ca ea a ramas acasa, sa aleaga lintea de cenusa.
Printul a venit de indata la Cenusareasa, a luat-o de mana si a dansat cu ea. Nu s-a mai uitat la nici o alta fata de acolo, nu i-a mai dat drumul deloc la mana, si oricui venea sa o invite la dans ii spunea clar si raspicat, „Ea este partenera mea.”
Cenusareasa a dansat pana catre seara si apoi a vrut sa mearga acasa, dar fiul regelui i-a zis, „Am sa merg cu tine, ca sa-ti tin companie pe drum”, pentru ca voia sa vada care era familia ei. Cu toate acestea, ea a reusit sa fuga de langa print, sarind intr-un porumbar. Printul a ramas acolo pana cand a aparut tatal ei, caruia i-a spus ca fata cea straina se furisase in casa porumbeilor. Tatal s-a gandit, „Sa fie oare Cenusareasa?” Apoi, i s-a adus un topor, cu care a facut bucati porumbarul, dar nu era nimeni inauntru.

Atunci cand mama vitrega si cele doua fiice ale sale s-au intors acasa, au gasit-o pe Cenusareasa in straiele ei murdare, stand in cenusa, sub lumina slaba a unei lampi cu ulei de pe camin. Cenusareasa sarise repede prin spatele porumbarului si alergase pana la alun, unde isi dezbracase frumoasele haine pe mormant, astfel incat pasarea alba sa le ia inapoi, dupa care revenise in graba in bucatarie, imbracata in camasa ei de noapte cenusie.

A doua zi, s-a reluat balul. Parintii ei, impreuna cu surorile ei vitrege, au plecat din nou la palat, iar Cenusareasa a mers la alun si a zis iarasi:

„Cutremura-ti ramul, unduieste-te bine,
Aur si argint presara peste mine.”

Pasarea alba i-a trimis dintre ramuri o rochie si mai frumoasa decat cu o zi inainte, iar in clipa cand Cenusareasa si-a facut aparitia la bal, toata lumea a fost impresionata de frumusetea ei. Fiul regelui, care o asteptase plin de nerabdare, a luat iar de mana si a dansat numai cu ea. Daca se intampla sa vina cineva sa o invite la dans, printul il punea repede la punct, „Ea este partenera mea.” La sosirea serii, fata a dat sa plece din palat, si fiul regelui a urmat-o, dorind sa descopere unde locuia. Ea s-a strecurat insa repede pe langa el, indreptandu-se catre gradina din spatele palatului. Acolo se afla un frumos si inalt pom, in ramurile caruia atarnau cele mai frumoase pere vazute vreodata. Fata s-a catarat la fel de repede ca o veverita printre crengile copacului, iar printul a pierdut-o din vedere. Fiul regelui a intarziat in acel loc pana cand a aparut tatal Cenusaresei, caruia i-a marturisit, „Fata cea straina a fugit de langa mine si s-a suit in parul acela.” Tatalui i-a trecut prin minte, „Sa fie oare Cenusareasa?”, si a taiat cu un topor pomul, pravalindu-l la pamant, dar nu a gasit pe nimeni ascuns printre ramuri. Odata ajunse acasa, mama vitrega si fetele ei au gasit-o pe Cenusareasa in bucatarie, ca de obicei, intrucat ea sarise cu repeziciune pe pamant prin spatele parului, ii inapoiase frumoasa rochie si pantofii pasarii albe, si isi imbracase din nou camasa de noapte cenusie.

A treia zi, dupa ce parintii si surorile ei au mers iarasi la palat, Cenusareasa a dat fuga la mormantul mamei si a strigat catre alun:

„Cutremura-ti ramul, unduieste-te bine,
Aur si argint presara peste mine.”

De aceasta data, pasarica alba i-a daruit o rochie cu mult mai aleasa decat cele dinainte, si o pereche de pantofi din aur. Atunci cand a pasit in sala de bal, toti cei prezenti acolo au ramas muti de uimire si incantare. Fiul regelui a dansat inca o data numai cu ea, iar daca cineva indraznea sa se apropie si sa o invite la dans, el ii raspundea, „Este partenera mea.” Dupa coborarea serii, Cenusarea a dorit iarasi sa plece, si, cu toate ca printul s-a straduit sa o pastreze langa el, a reusit sa se faca nevazuta fara a fi urmarita. In aceasta ultima zi de bal, printul pusese insa la cale un siretlic. El poruncise ca treptele scarilor palatului sa fie unse cu smoala, iar atunci cand Cenusareasa s-a strecurat afara, pantoful stang i-a ramas lipit in smoala. Fiul regelui l-a ridicat si s-a uitat la el: era atat de mic, de frumos, si era facut tot numai din aur.
A doua zi dimineata, printul a mers la tatal sau si i-a spus, „Nimeni nu imi va fi sotie decat fata al carui picior va incape in acest pantof”.

La auzul acestei vesti, cele doua surori vitrege au fost tare bucuroase, pentru ca se laudau adesea cu picioarele lor mici. Atunci cand mesagerii regelui si printul au ajuns cu pantoful Cenusaresei la casa lor, fata cea mai mare l-a luat degraba in camera sa si l-a incercat, cu maica-sa standu-i alaturi. Pantoful ii era insa prea mic, si nu isi putea vari in el si degetul mare. Mama ei a luat un cutit si i-a zis, „Taie-ti degetul! Cand vei ajunge printesa, nu va mai trebui sa mergi pe jos.” Zis si facut. Fata si-a retezat degetul, s-a chinuit sa isi indese piciorul in pantof, asudata de durere, si s-a infatisat printului. Acesta a luat-o pe calul sau, ca viitoare sotie a lui, si a plecat cu ea spre palat. Drumul ducea prin cimitir, iar acolo, asezati pe o creanga a alunului, stateau cei doi porumbei ai Cenusaresei. Ei au inceput dintr-o data sa strige:

„Intoarce-l si uita-te in el,
Pantoful e plin cu sange,
Pantoful e prea mic pentru ea,
Iar adevarata-ti inca mireasa te-asteapta!”

Fiul regelui s-a uitat la piciorul fetei si a vazut cum i se scurgea sange din pantof, asa ca a facut cale intoarsa impreuna cu falsa sa mireasa.

A fost apoi randul celeilalte surori vitrege sa se duca in camera ei si sa incerce pantoful, insa avea si ea piciorul prea mare. Maica-sa i-a dat si ei un cutit si a incurajat-o, „Taie-ti o bucata din calcai! Cand vei ajunge printesa, nu va mai fi nevoie sa mergi pe jos.” Fata a facut intocmai si, incrancenata de durere, si-a silit piciorul sa intre in pantof, plecand, dupa aceea spre palat, impreuna cu printul. In vreme ce treceau pe langa alunul din cimitir, din nou cei doi porumbei au grait:

„Intoarce-l si uita-te in el,
Pantoful e plin cu sange,
Pantoful e prea mic pentru ea,
Iar adevarata-ti inca mireasa te-asteapta!”

Fiul regelui a privit la pantoful fetei si a observat ca sangele siroia prin el, asa ca a dus-o si pe aceasta falsa mireasa inapoi acasa.

„Nu este nici ea aleasa mea,” i-a zis el tatalui Cenusaresei, „mai ai vreo alta fata?” „Nu,” a raspuns omul. „Mai este totusi o sluga la bucatarie, ramasa in urma fostei mele neveste, dar nu are cum sa-ti fie ea vitoarea sotie.” Printul a spus sa fie adusa la el, insa mama vitrega s-a impotrivit, „Nu, nu! Este prea murdara si nu se poate infatisa in acest hal in fata altetei voastre!” Fiul regelui a insistat, asa ca, in cele din urma, s-a trimis dupa Cenusareasa. Dupa ce si-a spalat mainile si fata, ea s-a ivit inaintea printului si i-a facut o plecaciune, iar el i-a inmanat pantoful de aur. Fata s-a asezat pe un scaunel, si-a scos sabotul grosolan de pe picior, si si-a pus pantoful, care i s-a potrivit ca o manusa. Imediat, s-a ridicat in picioare, iar printul s-a uitat mai bine la fata ei, a recunoscut-o pe frumoasa straina cu care dansase, si a strigat, „Ea este adevarata mea mireasa!” Mama vitrega si cele doua suori vitrege au ramas nauce de uimire si s-au albit la fata de furie. Fiul regelui a luat-o pe Cenusareasa pe calul sau, si s-au indreptat amandoi catre palat. In vreme ce treceau pe langa alunul din cimitir, cei doi porumbei au ciripit:

„Intoarce-l si uita-te in el,
Nu este deloc sange-n pantof,
Pantoful nu-i prea mic pentru ea,
Adevarata ta mireasa e impreuna cu tine.”

Dupa aceea, pasarile au zburat de pe creanga si s-au asezat pe umerii Cenusaresei, una la stanga, cealalta la dreapta ei.
Inainte de nunta printului, cele doua surori vitrege au venit la palat si, pentru a intra in gratiile Cenusaresei, i-au urat mult noroc. Atunci cand mirii au mers la biserica, fata mai varstnica a stat la dreapta Cenusaresei, si cea mica la stanga ei, iar porumbeii de pe umerii miresei au smuls cate un ochi al surorilor vitrege. La intoarcerea de la biserica, fata mai mare a stat la stanga Cenusaresei, iar cea mica la dreapta ei, iar porumbeii le-au scos iarasi cate un ochi cu ciocurile lor ascutite. In acest fel, din cauza rautatii si prefacatoriei lor, cele doua surori vitrege au fost pedepsite sa ramana oarbe pana la capatul zilelor lor.


Articole din acelasi domeniu pe blogul "Povesti pentru copii":

Cei sapte corbi - Poveste de Fratii Grimm

Cheia de aur - Poveste de Fratii Grimm

Scufita rosie - Poveste de Fratii Grimm

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu