25 februarie 2013

Legenda mărțișorului

O legendă a mărţişorului, originară din Moldova, povesteşte despre o vrăjitoare a iernii care, într-o zi, i s-a căşunat să nu lase primăvară să se aştearnă peste pământ. 
Zâna Primăvară a recurs, în cele din urmă, la un gest extrem: și-a tăiat un deget, iar sângele scurs din rană a căzut peste zăpadă, topind-o pe loc. 
În acest fel, iarna a fost alungată, iar întrepătrunderea dintre albul zăpezii şi roşul sângelui a inspirat şnurul mărţişorului, simbolizând ziua de 1 martie, odată cucare, cel puţin din punct de vedere calendaristic, primăvara îşi reintră în drepturi. 

Într-o altă legendă a mărţişorului se spune că, Soarele se preschimba adesea într-un frumos flăcău pentru a veni pe pământ şi a dănţui în horele de prin sate. 
Aflând despre acest obicei al Soarelui, un balaur i-a luat urma pe pământ şi l-a răpit, închizându-l într-o temniţă din castelului său. 
Întrucât astrul solar nu s-a mai arătat pe cer, păsările şi-au oprit cântecele, iar copiii şi-au pierdut harul râsului. 
S-a ivit atunci un tânăr temerar, hotărât să elibereze Soarele din robie. 
Mulţi oameni au mers alături de viteazul fecior până la castelul balaurului, dăruindu-i puterile lor, în aşa fel încât, să poată ieşi învingător în lupta cu maleficul monstru. 


Tânărul a făcut drum lung până la castel, având nevoie de scurgerea a trei anotimpuri – vara, toamna şi iarna – pentru a ajunge la destinaţie. 
După o luptă pe viaţă şi pe moarte, de-a lungul căreia a fost grav vătămat, feciorul a reuşit să înfrângă balaurul şi să izbăvească din temniţă Soarele. 
Sângele izvorât din rănile sale adânci s-a scurs peste imaculată zăpadă, şi, înainte ca primavare să se facă simţită, tânărul şi-a dat duhul. 
Pomii au înverzit şi au înflorit, păsările şi-au trimis cântecele fericite către ceruri, iar copiii şi-au adus aminte cum să râdă în hohote. 
Oamenii nu au uitat însă vitejia şi dăruirea viteazului ce slobozise soarele, şi, la începutul fiecărei primăveri, au început să împletească şnurul mărţişorului, un nume de alint al lunii martie, dintr-un ciucur roşu, aducând aminte de sângele vărsat de fecior şi un ciucur alb, culoarea neîntinată a zăpezii. 
Articole din acelasi domeniu pe blogul "Povesti pentru copii":

Lacramioarele- legenda populara romaneasca

Dochia – Legenda

Legenda ghiocelului

11 comentarii:

  1. Legenda martisorului
    O legenda a martisorului originara din Moldova povesteste despre o vrajitoare a iernii ce se inversunase sa nu lase primavara a se asterne peste pamant. Zana primavara a recurs in cele din urma la un gest extrem. Si-a taiat un deget, iar sangele scurs din rana a cazut peste zapada, topind-o pe loc. In acest fel, iarna a fost alungata, iar intrepatrunderea dintre albul zapezii si rosul sangelui a inspirat snurul martisorului, simbolizand ziua de 1 martie, odata cu care, cel putin din punct de vedere calendaristic, primavara isi reintra in drepturi.


    Intr-o alta legenda a martisorului, se spune ca soarele se preschimba adesea intr-un frumos flacau pentru a veni pe pamant si a dantui in horele de prin sate. Afland despre acest obicei al soarelui, un balaur i-a luat urma pe pamant si l-a rapit, inchizandu-l intr-o temnita a castelului sau.

    Intrucat astrul solar nu s-a mai aratat pe cer, pasarile si-au oprit cantecele, iar copii si-au pierdut harul rasului. S-a ivit atunci un tanar temerar, hotarat sa elibereze soarele din robie. Multi oameni au mers alaturi de viteazul fecior pana la castelul balaurului, daruindu-i puterile lor, in asa fel incat sa poata iesi invingator in lupta cu maleficul monstru.

    Tanarul a facut drum lung pana la castel, avand nevoie de scurgerea a trei anotimpuri – vara, toamna si iarna – pentru a ajunge la destinatie.

    Dupa o lupta pe viata si pe moarte, de-a lungul careia a fost grav vatamat, feciorul a reusit sa infranga balaurul si sa izbaveasca din temnita soarele. Sangele izvorat din ranile sale adanci s-a scurs peste imaculata zapada, si, inainte ca primavare sa se faca simtita, tanarul si-a dat duhul.

    Pomii au inverzit si au inflorit, pasarile si-au trimis cantecele fericite catre ceruri, iar copii si-au adus aminte a rade in hohote. Oamenii nu au uitat insa vitejia si daruirea viteazului ce slobozise soarele, si, la inceputul fiecarei primaveri, au inceput a impleti snurul martisorului (un nume de alint al lunii martie) dintr-un ciucur rosu, aducand aminte de sangele varsat de fecior, si un ciucur alb, culoarea neintinata a zapezii.


    Citeste mai mult http://copiipovesti.blogspot.com/2013/02/legenda-martisorului.html#ixzz2TJZ9xugW

    RăspundețiȘtergere