19 februarie 2013

Cenusareasa - Poveste de Fratii Grimm (I)

Cenusareasa este una din cele 209 de vestite povesti culese de fratii Jacob si Wilhelm Grimm, si publicate pentru intaia oara in anul 1812. Acest basm a ramas extrem de popular pana in zilele noastre, intruchipand visurile tinerelor fete de a scapa de neajunsuri ori rutina cenusie a vietii de zi cu zi,  pentru a se trezi, peste noapte, adevarate si recunoscute printese. Pana la urma, totul este posibil nu numai in povesti, ci chiar si in lumea noastra aparent lipsita de frumusete si magie. Lectura placuta!

Odata, sotia unui om bogat a cazut bolnava si, simtind ca moartea ii era aproape, si-a chemat la capataiul patului singura fiica si i-a spus: "Draga mea fata, fii buna si credincioasa, si Dumnezeu te va apara intotdeuna, iar eu ma voi uita din ceruri mereu catre tine si iti voi fi aproape." Dupa ce a rostit aceste cuvinte, a inchis ochii si si-a dat duhul. In fiecare zi, fata facea tot ce ii statea in putinta pentru a fi buna si credincioasa, si mergea la mormantul mamei, unde isi petrecea vremea plangand amarnic. Odata cu sosirea iernii, zapada a acoperit cu o panza alba mormantul, iar atunci cand soarele primavaratic si-a facut din nou aparitia, tatal fetei si-a luat alta nevasta.

Aceasta si-a adus cu ea in casa si cele doua fete, frumoase si gratioase, dar tare rele si negre la suflet. In acest fel, a inceput o perioada grea pentru fata cea orfana de mama.
"Trebuie neaparat ca gasca asta proasta sa stea in salonas impreuna cu noi?" ziceau, in gura mare, cele doua rele fete. "Cine vrea sa manance o paine, trebuie sa si-o castige cu sudoarea fruntii. Locul ei este la bucatarie!" Zis si facut! I-au luat hainele frumoase, i-au dat sa poarte o veche camasa de noapte cenusie si, in loc de pantofii ei alesi, i-au lasat o pereche grosolana de saboti din lemn. "Ia uita-ti-va ce gatita este mandra noastra printesa," au strigat si au facut haz cele doua fete, dupa care au dus-o in bucatarie. Aici, a trebuit sa se speteasca muncind de dimineata pana seara, trezindu-se inaintea zorilor pentru a cara apa, a aprinde focul, a face de mancare si a spala rufele. In afara de asta, surorile nu conteneau sa isi bata joc de ea si ii jucau tot timpul feste, aruncandu-i mazarea si lintea in cenusa, astfel incat sa fie nevoita sa stea in genunchi si sa stranga din nou boabele. Seara, lucra pana cand nu o mai tineau puterile si, pentru ca nu avea pat, era nevoita sa se culce in cenusa de langa soba. Din pricina faptului ca era mereu murdara si plina de cenusa, fetele cele rele i-au dat numele de Cenusareasa.

Intr-o zi, tatal avea de gand sa mearga la targ, asa ca si-a intrebat cele doua fete vitrege ce isi doreau sa le aduca. "Rochii frumoase," a zis una din ele, "perle si bijuterii," a spus cealalta. "Iar, tu, Cenusareaso”, a continuat el, "ce vrei sa-ti iau?" Ea i-a raspuns, "Tata, rupe pentru mine cea dintai ramurica a unui copac ce se va lovi de palaria ta in vreme ce te intorci acasa. " Ajuns la targ, tatal a cumparat frumoase rochii, perle si giuvaeruri pentru fiicele sale vitrege, iar in drum spre casa, pe cand calarea printr-un crang verde, o crenguta de alun i s-a lovit de palarie. A rupt-o si a luat-o cu el. Atunci cand s-a intors acasa, le-a daruit celor doua surori ceea ce cerusera, iar Cenusaresei i-a dat ramurica de alun. Cenusareasa i-a multumit, a dus crenguta la mormantul mamei, si a sadit-o pe el. A plans apoi atat de mult incat lacrimile ei au udat-o, iar ramurica a tot crescut pana cand a devenit un aratos copacel. Cenusarea venea de trei ori pe zi aici, se aseza sub crengile alunului, si se ruga. De fiecare data, o mica pasare alba cobora din copac langa ea, iar daca Cenusareasa ii spunea ca avea nevoie de ceva, pasarica isi lua zborul si ii aducea lucrul pe care si-l dorea.

S-a intamplat ca intr-o buna zi, regele sa anunte ca va tine la palat un bal vreme de trei zile la rand, la acest eveniment fiind invitate toate fetele frumoase din tara, astfel incat fiul sau sa isi aleaga o sotie. Atunci cand cele doua surori vitrege au aflat ca sunt si ele pe lista de invitati, n-au mai putut de bucurie! Au chemat-o imediat pe Cenusareasa, si i-au poruncit: "Piapta-ne parul, lustruieste-ne pantofii si cataramele lor, caci vom merge la balul de la palatul regelui.”  Cenusareasa s-a supus fara sa cracneasca, dar a varsat lacrimi amare, pentru ca isi dorea sa mearga si ea la dans. Pana la urma, si-a luat inima in dinti, si si-a rugat mama vitrega sa o lase sa vina la bal. “Tu sa mergi acolo, Cenusareaso?”, i-a zis ea, “tu, care esti atat de murdara si plina de cenusa? Nu ai nici haine, si nici pantofi, dar ti-ai dori sa dansezi?” Cu toate astea, Cenuseareasa a continuat sa o roage, iar si iar, pana cand, dupa o vreme, mama vitrega i-a spus: “Am aruncat o oala cu linte in cenusa de langa soba. Daca reusesti sa aduni inapoi boabele de linte in rastimp de doua ore, poti merge cu noi!” Fata a iesit pe usa din spate a casei si a strigat: “Voi, porumbei imblanziti, voi, turturici salbatice, si voi, toate pasari ale cerului, veniti si ajutati-ma sa aleg:

“Ce-i bun in oala, duceti, in parada,
Ce-i rau aruncati tot in gramada”.

Imediat, doi porumbei au intrat pe fereastra bucatariei, urmati de turturele si de toate inaripatele cerului. Pasarile au coborat in cenusa, iar porumbeii au inceput a-si legana capetele in sus si in jos, pornind cu ciocurile sa culeaga, sa culeaga, sa culeaga, iar restul pasarilor au facut la fel, incepand sa culeaga, sa culeaga, sa culeaga cu ciocurile, strangand toate boabele de linte in oala. Au terminat cam intr-un sfert de ora, si si-au luat zborul inapoi pe fereastra. Dupa aceea, fata a luat oala si a dus-o mamei vitrege, gandind ca i se va da voie sa mearga la bal. Batrana si reaua femeie i-a zis insa, “Nu, Cenuseaso, nu vei veni cu noi. Nu ai straie potrivite, si nici nu stii sa dansezi. Toata lumea ar rade de tine!” Cenusareasa a plans la auzul acestor cuvinte, iar maica-sa vitrega i-a spus, “Daca poti sa alegi doua oale de linte din cenusa intr-un singur ceas, vei merge cu noi la palat!” Femeia cea rautacioasa gandea, de fapt, in sinea ei: “Asa ceva chiar ca nu poate sa faca!” Dupa ce mama vitrega a varsat doua oale cu linte in cenusa, fata a iesit iarasi afara pe usa din spate, in gradina, si a strigat: “Voi, porumbei imblanziti, voi, turturici salbatice, si voi, toate pasari ale cerului, veniti si ajutati-ma sa aleg:

“Ce-i bun in oala, duceti, in parada,
Ce-i rau aruncati tot in gramada”.

Din nou, au patruns prin fereastra de la bucatarie cei doi porumbei albi, apoi turturelele si, dupa aceea, toate pasarile de sub ceruri. Ele au sosit fosnind din aripi si in stoluri, si au coborat in cenusa. Porumbeii nu au pregetat sa isi ridice si sa isi coboare iar capetele, incepand sa culeaga, sa culeaga, sa culeaga, iar celelalte inaripate au facut la fel, culegand, culegand , culegand, si, inainte de a trece jumatate de ceas, au terminat de ales boabele de linte in cele doua oale, si si-au luat, multumite, zborul. Fata a pornit cu cele doua oale de linte catre mama vitrega, cuprinsa de fericire la gandul ca putea sa mearga si ea la bal. Femeia cea rea i-a zis insa: “Degeaba te-ai chinuit atata, pentru ca nu ne vei insoti la palat. Nu ai nici haine, nici nu stii sa dansezi, si ne-ai face de rusine!” Si-a intors spatele la Cenusareasa si a plecat degraba la palat, impreuna cu cele doua mandre fiice ale sale.

Aici poti citi cea de-a doua parte a acesti basm: Cenusareasa - Poveste de Fratii Grimm (II)


Articole din acelasi domeniu pe blogul "Povesti pentru copii":

Jorinde si Joringel- poveste dupa Fratii Grimm

Blana de pisica - Poveste de Fratii Grimm

Croitorasul cel viteaz-Poveste de fratii Grimm (II)

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu