23 ianuarie 2013

Iarna - Poezie de Nicolae Labis

In poezia Iarna, Nicolae Labis impleteste clasicele versuri ale lui Vasile Alecsandri cu stilul afectiv-ironic al lui Minulescu intr-o forma cat se poate de ritmata, cu o rima precisa si sugestiva, asemanatoare unei bucati muzicale a lui Mozart.  Iarna este personificata de o "doamna", purtata in "calesti" de vijelii, aidoma Craiesei zapeziii, din povestea cu acelasi nume de Hans Christian Andersen. Nicolae Labis rememoreaza atmosfera anotimpului rece de la tara, marcata de animale din ograda, mancarea (painea) gatita la soba din casa, si povestile sau basmele din foclor depanate de cine altcineva decat de un bunic, o intruchipare a intelepciunii si memoriei populare. Nimic nu poate egala desigur versurile poeziei Iarna, asa cum le-a pus pe hartie Nicolae Labis...

Totu-i alb in jur cat vezi
Noi podoabe pomii-ncarca
Si vibreaza sub zapezi
Satele-adormite parca.
Doamna Iarna-n goana trece
In calesti de vijelii –
Se turtesc de geamul rece
Nasuri carne si hazlii.
Prin odai miroase-a paine,
A fum cald si amarui
Zgreaptana la usa-un caine
Sa-si primeasca partea lui…
Tata iese sa mai puna
Apa si nutret la vaca;
Vine nins c-un fel de bruma
Si-n mustati cu promoroaca.
Iar bunicul desfasoara
Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioara
Despre vremuri de-odinioara,
Vremi ce-n veci n-au sa mai fie.

Va astept cu alte comentarii despre poezia Iarna de Nicolae Labis sau alte subiecte literare care va intereseaza!

Articole asemanatoare in blogul "Povesti pentru copii":

MIEZUL IERNII , poezie de Vasile Alecsandri

IARNA PE ULITA , poezie de George Cosbuc

Un comentariu: