14 mai 2010

Croitorasul cel viteaz-Poveste de fratii Grimm (II)

Prima parte a acestui basm o gasesti pe linkul Croitorasul cel viteaz-Poveste de fratii Grimm (I)

Croitorasul cel viteaz si uriasul au pornit apoi la drum impreuna , iar atunci cand
au ajuns in dreptul unui cires parguit , uriasul a apucat partea de sus a pomului , acolo unde fructele erau mai coapte si a aplecat-o catre omulet , invitandu-l pe acesta sa se serveasca.Micul croitor era insa prea lipsit de putere pentru a reusi sa tina copacul si , in momentul in care gigantul i-a dat drumul , ciresul s-a indreptat intr-o clipita si l-a aruncat in aer pe omulet.Dupa ce a ajuns pe pamant , fara a avea vreo vanataie , uriasul i-a spus :”Hei , ce-i asta ? Nu ai destula forta sa tii indoit copacul asta micut ?” “Nu este vorba aici de lipsa de putere” , i-a raspuns croitorasul .”Cum crezi ca s-ar putea intampla asa ceva cuiva care a zdrobit 10 dintr-o lovitura ? Am sarit peste copac pentru ca am zarit un vanator ascuns in tufisuri care tocmai dadea sa traga o sageata.Sari si tu cum am facut eu , daca iti sta in putere .” Uriasul a facut o incercare dar nu a reusit sa se salte peste cires , ci a ramas agatat de crengile lui , asa ca din nou croitorasul a iesit invingator.

Apoi , namila de om i-a zis omuletului :”Daca esti asa de viteaz , vino cu mine in pestera noastra , a uriasilor , sa petreci noaptea cu noi”.Croitorasul s-a invoit , si l-a urmat.Atunci cand au intrat in pestera , ceilalti uriasi stateau langa un foc , si infulecau cate un miel intreg pe care il tineau intr-o mana.Omuletul s-a uitat in jur si s-a gandit :” Mda , aici este ceva mai spatios decat in atelierul meu”.Uriasul i-a aratat un pat si l-a indemnat sa se culce.Patul era, desigur, prea mare pentru croitorasul nostru , asa ca nu s-a urcat in el , ci s-a ghemuit intr-un ungher al incaperii.La miezul noptii, uriasul se gandea ca omuletul doarme adanc , asa ca s-a sculat , a apucat o bara mare de fier si a lovit cu ea napraznic peste patul in care ar fi trebuit sa se afle croitorasul , gandindu-se ca a reusit sa il dea gata.In zorii zilei , uriasii s-au dus in padure, uitand cu totul de omulet , cand , deodata , au zarit cum se indreapta spre ei , voios si indraznet , pe insusi croitorasul ce ar fi trebuit sa fie mort.Inspaimantati, gandindu-se ca ar putea sa ii ucida pe toti, uriasii au luat-o la sanatoasa.

Croitorasul a mers mai departe , luandu-se numai dupa nasul lui ascutit.Dupa ce a calatorit multa vreme , a ajuns la curtea unui palat regal si , intrucat era frant de oboseala , s-a intins pe jos, in iarba , si a adormit.In timp ce era in lumea viselor , oamenii de la palat l-au inspectat din toate partile si au citit cuvintele scrise pe braul lui :”7 dintr-o lovitura”.”Vai”, au spus ei , “Ce cauta aici acest razboinic, caci este vreme de pace ? Probabil ca este un cavaler atotputernic”.S-au dus cu totii la rege si l-au anuntat despre strain , dupa care si-au dat cu parerea ca acesta ar putea fi un sprijin de nadejde in caz de razboi , asa ca ar fi fost bine sa nu fie lasat sa plece.Sfatul curtenilor l-a multumit pe rege ; el a trimis indata pe unul dintre ei la croitoras , pentru a-l intreba daca voia sa isi ofere serviciile de razboinic.Ambasadorul a stat langa cel adormit pana cand acesta a inceput sa se intinda si sa isi mijeasca ochii , si apoi i-a transmis propunerea regelui.”De fapt , chiar din motivul asta am venit pe aceste meleaguri”, a raspuns croitorasul , “ deci sunt gata sa intru in serviciile regelui”.Dupa aceea , el a fost primit cu onoare la palat si i s-a oferit o frumoasa casa in care sa locuiasca.

Soldatii regelui erau , insa, invidiosi pe crotoras si ar fi vrut sa il vada plecat la 1000 de kilometri departare.”Cum se va sfarsi asta ?”, isi spunea ei , “ daca ne luam la cearta si ne luptam cu el, sapte dintre noi vor zdrobiti la fiecare lovitura pe care o va da , asa ca nu ii putem face fata.”In cele din urma , ei au ajuns la o hotarare si au mers cu totii la rege , cerandu-i sa ii lase sa plece.”Nu putem sa stam alaturi de un om care a omorat 7 dintr-o lovitura”, au zis ei.Regelui ii parea rau ca trebuie sa se desparta de soldatii lui credinciosi , si ar fi vrut sa scape cumva de croitoras.Cu toate acestea , nu indraznea sa ii ceara sa plece , pentru ca ar fi putut sa il ucida , atat pe el cat si pe soldatii lui, dupa care s-ar fi urcat pe tron , devenind rege.

Dupa ce s-a gandit o vreme , regele a trimis vorba croitorasului ca , intrucat era un asa de mare razboinic, avea nevoie de el intr-o misiune.El i-a povestit ca , intr-o padure din apropiere, traiau doi uriasi care aducea mari necazuri regatului, deoarece furau si omorau oamenii , distrugeau si ardeau asezarile lor , si nimeni nu se putea apropia de ei fara a-si pune viata in pericol.Regele i-a promis croitorasului ca , daca reusea sa ii infranga si sa ii ucida pe cei doi uriasi, avea sa ii dea fata lui in casatorie si jumatate din regat drept zestre , odata cu 1000 de calareti care sa il slujeasca.”Hm , lucrul asta ar fi tare bun pentru cineva ca mine “ , s-a gandit croitorasul.”Nimanui nu i se ofera in fiecare zi o frumoasa printesa si jumatate din regat”. “Bine”, a raspuns el , “ma invoiesc.Ii voi invinge pe acesti uriasi , dar nu am nevoie de cei 1000 de calareti, pentru ca cineva care a zdrobit 7 dintr-o lovitura nu are cum sa ii fie teama de numai doi”.Micul croitor a pornit la lupta , urmat de catre cei 1000 de calareti.Atunci cand a ajuns la marginea padurii, el le-a spus insotitorilor lui :”Ramaneti aici, voi termina in curand cu cei doi uriasi”.

Apoi, a patruns in padure, uitandu-se cu grija in stanga si in dreapta.Dupa o vreme , i-a zarit pe uriasi.Cei doi dormeau sub un copac si sforaiau atat de tare incat crengile se cutremurau in sus si in jos.Fara sa stea pe ganduri, croitorasul si-a umplut cele doua buzunare cu pietre si s-a catarat in copac.Cand a ajuns la jumatatea lui , s-a strecurat pe o creanga chiar deasupra uriasilor si a lasat sa cada o piatra pe pieptul unuia dintre ei.Multa vreme , uriasul nu a simtit nimic , dar , in cele din urma , s-a trezit , i-a dat un ghiont tovarasului lui si i-a spus :”De ce dai in mine cu pietre ?” “Cred ca ai visat”, i-a raspuns acesta , “eu nu ti-am facut nimic”.Cei doi s-au culcat la loc, iar dupa un timp croitorasul a aruncat o alta piatra pe pieptul celuilalt urias.Acesta s-a trezit furios si a strigat :”Ce inseamna asta ? Tu dai cu pietre in mine, si nu eu in tine” .”Eu am dormit, nu ti-am facut nimic”, a raspuns cel dintai urias.Cei doi s-au certat catva timp, dar pentru ca erau obositi , au lasat pana la urma galceava deoparte si au inchis iarasi ochii.Croitorasul si-a continuat jocul si, dupa ce a ales cea mai mare piatra din buzunare , a aruncat-o cu putere in burta celui dintai urias.”Ei, asta-i din cale afara !” , a urlat acesta si , saltand in picioare asemeni unui nebun , l-a impins pe tovarasul sau inspre copac facand sa ii duduie radacinile.Celalalt i-a raspuns cu aceeasi moneda , si cei doi uriasi s-au luat furiosi la bataie rupand copacii din jur .Lupta dintre ei a fost atat de crancena incat , in cele din urma , au cazut amandoi morti la pamant , in acelasi timp.Croitorasul a sarit jos din copac , si si-a spus “Ce noroc ca nu daramat si copacul in care stateam eu ; in cazul asta ar fi trebuit sa sar in alt pom asemeni unei veverite , dar as fi facut si asta , pentru ca noi croitorasii suntem tare sprinteni.”
Acestea fiind zise , micul croitor si-a tras sabia din teaca , i-a strapuns in piept pe cei doi uriasi si s-a dus la marginea padurii , spunandu-le calaretilor care il asteptau infrigurati :” Gata ! Mi-am terminat treaba . I-am omorat pe amandoi , desi nu a fost lucru usor.Uriasii au sfasiat copacii si au incercat sa se apere cu ei , dar totul a fost in zadar, caci nu puteau face nimic in fata unui om ca mine , care a zdrobit sapte dintr-o lovitura.”Nu ai totusi nici o rana …” a zis unul dintre calareti. “Nu au reusit sa imi clinteasca nici un fir de par “ , i-a raspuns mandru croitorasul.Calaretii nu i-au dat crezare , s-au dus in padure si au gasit cei doi uriasi morti , inotand in sange, inconjurati de copaci daramati la pamant.

Croitorasul s-a dus , apoi , la palat si i-a cerut regelui sa isi indeplineasca promisiunile.Mai marele regatului l-a dus insa cu vorba , gandindu-se la o alta metoda de a scapa de micul croitor.”Inainte de a primi jumatate din regat impreuna cu fata mea “ , i-a spus regele , “va trebui imi demonstrezi inca o data vitejia ta. In padure se afla un inorog care aduce multe necazuri pe pamanturile mele.Va trebui sa il capturezi”. “ Unicornii sunt floare la ureche pe langa uriasi”, i-a zis , indraznet, croitorasul.Dupa aceasta , nu a stat mult pe ganduri , a luat un topor si o franghie si a pornit direct catre padure , cerandu-le din nou celor care il insoteau sa il astepte marginea ei.Nici nu a intrat bine in hatisuri , ca unicornul si-a facut de indata aparitia si s-a repezit inspre omulet , incercand sa isi infinga cornul in trupul lui.”Usurel , usurel , lucrul asta nu se poate face dintr-o data” , a zis in sinea lui croitorasul , si a asteptat pana cand unicornul a fost la un pas de el , dupa care a sarit sprinten in spatele unui copac.Inorogul s-a indreptat vijelios inspre copac si si-a infipt atat de tare cornul in trunchi incat nu a mai fost in stare sa si-l traga inapoi , fiind astfel prins in capcana.”Aha, te-am prins , pasarico”, a spus vesel micul croitor , dupa care a pus franghia in jurul gatului inorogului si a taiat cu toporul lemnul din trunchiul copacului pana cand a eliberat cornul animalului.Dupa aceea , a tras inorogul cu franghia dupa el , ducandu-se drept la palatul regal.

Regele nu se indura sa isi tina promisiunea , asa ca l-a supus pe croitoras la o a treia incercare.Inainte de nunta , el trebuia sa prinda un mistret salbatic care facea prapad in padure , urmand sa primeasca o mana de ajutor de la padurari. “Ah, asta-i o joaca de copii” , a zis micutul croitor , dupa care a plecat spre padure , fara a lua vanatorii cu el.Oricum , acestia erau multumiti , intrucat dupa intalnirile lor de pana atunci cu mistretul , nu prea doreau sa-l mai revada.Atunci cand porcul salbatic l-a zarit pe croitoras , s-a indreptat in goana catre el , cu ratul plin de spuma si coltii ascutiti , fiind cat pe aci sa il doboare la pamant . Eroul nostru a sarit insa agil intr-o parte , a fugit si si-a gasit adapost intr-o mica capela din apropiere .De acolo , el s-a aratat la o fereastra , dupa care a sarit sprinten prin ea afara.Innebunit de furie , mistretul s-a repezit in interiorul capelei, iar croitorasul a inchis usa dupa el , lasandu-l sa urle disperat , intrucat era prea greoi pentru a putea sari, la randul lui, pe fereastra. Micul croitor i-a chemat apoi pe vanatori, pentru a vedea cu ochii lor ca il prinsese pe mistretul cel fioros.

Dupa aceea, croitorasul nostru s-a dus la rege care, vrand –nevrand, a trebuit sa isi indeplineasca promisiunea , inmanandu-i jumate din regat si pe fata sa.Daca ar fi stiut regele ca in fata lui nu era un mare razboinic, ci un biet croitoras, si-ar facut si mai mult sange rau.Nunta a avut loc cu fast si multa stralucire , dar fara prea mare veselie , ocazie cu care un simplu croitor a devenit rege.
Dupa o vreme , sotia croitorasului l-a auzind pe acesta vorbind in somn : “Hei, baiete , croieste-mi o vesta si peticeste-mi pantalonii astia , ca de nu , am sa-ti scarman urechile cu metrul asta”.Cu acest prilej, tanara regina si-a dat seama ce indeletnicire avusese sotul ei si, in dimineata urmatoare , s-a dus plangand la tatal ei si l-a rugat sa o scape de barbatul ei , care nu era decat un croitor. Regele a alinat-o si i-a spus :”La noapte , lasa deschisa usa de la dormitor. Afara vor astepta servitorii mei si , atunci cand croitorasul va adormi, ei il vor lega si il vor aduce pe o corabie care il va purta in lumea larga.Femeia a fost multumita de spusele tatalui ei, dar purtatorul de armura al regelui , care auzise tot si era prieten cu micul croitor , i-a povestit acestuia complotul pus la cale impotriva lui.”Am sa le arat eu lor !“, a zis croitorasul.Odata cu sosirea noptii, el s-a dus la culcare cu sotia lui, ca de obicei , si atunci cand reginei i s-a parut ca a adormit, ea a deschis usa dormitorului , dupa care s-a intins din nou in pat. Micul croitor , care , de fapt, se prefacea ca doarme , a inceput sa rosteasca cu voce tare , ca si cum ar fi vorbit in somn :” Hei, baiete , croieste-mi o vesta si peticeste-mi pantalonii astia , ca de , nu am sa-ti scarman urechile cu metrul asta.Eu am zdrobit sapte dintr-o singura lovitura.Am omorat doi uriasi , am capturat un unicorn si am prins un mistret salbatic , asa ca nu am de ce sa ma tem de cei care stau acum in fata usii dormitorului.” Atunci cand servitorii regelui l-au auzit spunand cuvintele acestea , au fost cuprinsi de o mare spaima si au luat-o la fuga ca si cum ar fi fost urmariti de puternicul croitoras si , de atunci , nimeni nu a mai indraznit sa se ridice impotriva lui.In acest fel , micul croitor a ramas rege pana la sfarsitul zilelor lui.

Traducere : freelancergabe2

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2010

4 comentarii: